Cine a vrut să omoare Termica? Şi mai ales de ce?

Termica Suceava îşi trăieşte ultimele zile. Agonia societăţii de termoficare a început de mai mulţi ani, se pare după un scenariu bine definit.

Înglodată în datorii, Termica va disponibiliza câteva sute de oameni, iar chipurile va intra în conservare. Aşa după cum bine ştie toată lumea, această conservare se va transforma într-un jaf la drumul mare, iar pariul meu este că în maxim doi ani din actuala societate va mai rămâne doar o amintire.

În schimb, se doreşte cu insistenţă de către actualul primar construirea unei noi centrale termice, care va funcţiona pe biomasă şi gaz metan. Din punctul meu de vedere este o variantă sinucigaşă. Biomasa care ar trebui să asigure funcţionarea societăţii nu există, iar preţul gazului metan este numai în creştere.

Prin protocolul încheiat între Primărie şi firma Adrem Invest s-a stabilit un anumit preţ cu care gigacaloria va fi vândută populaţiei. Înţelegerea este valabilă pentru cinci ani, dar dacă firma va merge pe pierderi nu ştiu zău cum îşi va continua activitatea. Eventual cu subvenţii de la Primărie, iar asta ar însemna că de fapt şi de drept preţul gigacaloriei va fi mult mai mare decât se laudă acum şefii din administraţia locală.

O altă nebuloasă este legată de modul în care sucevenii vor înţelege să-şi achite facturile. Până acum, debranşările au fost doar o chestiune cu care Termica a jonglat după cum se apropiau alegerile şi interesele celor conduceau societatea. Ori, o firmă privată nu-şi va mai permite luxul să ofere cadouri lui Ionel şi Vasilică din Burdujeni şi Obcini care nu plătesc facturile cu anii.

La fel de nedumerit sunt ce se va întâmpla peste 5 ani, când Adrem Invest nu va mai fi obligată să vândă gigacaloria cu un anume preţ şi va trece la scumpiri.

Viitorul nu sună deloc bine, iar iarna viitoare s-ar putea să aducă şi primele necazuri pentru suceveni, mai ales că nu sunt deloc convins că Adrem Invest va finaliza în timp util noua centrală termică.

Când necunoscutele şi incertitudinile legate de viitoarea centrală termică, menită să asigure căldura şi apa caldă pentru un oraş cu aproape 90.000 de oameni, sunt atât de mari, apare, firesc, întrebarea de ce s-a dorit moartea Termica.

În condiţii normale, dacă Termica ar fi vândut o anumită cantitate de energie electrică în sistemul centralizat, circuitul financiar al societăţii se închidea pe zero, eventual cu un minim câştig. Acest lucru nu s-a dorit, iar celor de la Termica li s-a interzis să vândă mare parte din producţia de energie electrică. Au făcut-o însă băieţii deştepţi din sistemul energetic, care s-au îmbogăţit din afacerile cu statul român.

Şi în timp ce unii se plimbă cu maşini de zeci de mii de euro, o societate vitală pentru un oraş a fost omorâtă cu bună ştiinţă.

Vina aparţine tuturor celor care puteau să salveze societatea, de la conducerea Primăriei Suceava şi până la parlamentari şi şefi de partide.

Pe de altă parte, care este interesul pentru graba de a închide Termica? Răspunsul e simplu. Certificatele verzi pe care statul român le acordă celor care investesc în energia verde. Dar stau şi mă întreb unde este energia verde la noua societate de termoficare de vreme ce ea va funcţiona, cel puţin la început, cu gaz metan? Eu cred că este vorba de un alt tip de energie, tot verde, de la culoarea zecilor sau sutelor de mii de dolari, care s-au scurs în buzunarele cui trebuie.

Dar cum banii nu au miros, nimeni nu va şti cu certitudine cine este principalul vinovat de falimentul Termica. Cu siguranţă există un pierdant, iar acesta se numeşte populaţia municipiului Suceava.