Filadelfia Turism Suceava

Articol scris

Vizualizări

  • 1.647 vizualizări

Popularitate

  • 1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele

Bârfa următoare

Bârfa anterioară


ArtBOA

Gavril Marza
Gheorghe Flutur
Ioan Balan
Ioan Nechifor
Ion Lungu
Mirela Adomnicai
Orest Onofrei
Ovidiu Dontu
Varujan Vosganian

Cum ne fură marile companii 2

Aug24

Faptul că suntem proştii Europei în relaţia cu companiile din Occident care au afaceri pe la noi nu mai este nici o noutate.

Puţini ştiu însă cum se şi întâmplă efectiv acest lucru. Bunăoară, să luăm un lanţ de magazine mari care are afaceri în România.

Ei bine, să plecăm de la banalul cărucior pe care aproape fiecare client îl foloseşte când intră în magazin. De regulă, acest bun este produs prin Asia, la un preţ de circa 7 dolari, apoi este cumpărat de firma mamă, din Germania, să spunem, cu circa 15 euro.

În România ajunge, ia ghiciţi la ce preţ? La frumoasa sumă de 150 de euro. Şi, firma din România este obligată să cumpere de la firma mamă sau partenerul agreat din ţara de origine, iar în felul acesta banii se scurg uşor din ţară şi pe o cale cât se poate de legală.

carucior supermarket

Iar faptul că firmele din România nu pot face decât ce li se spune de la centru este universal valabil pentru orice tip de achiziţie sau investiţie.

În domeniul alimentar, situaţia este la fel de umilitoare. Este deja demonstrat că alimentele care sunt puse în vânzare au o altă calitate, inferioară, desigur, faţă de cea din ţările din Occident.

Există o companie care pune în vânzare carne adusă din rezerva strategică a ţării unde îşi are sediul. Fireşte, este vorba de carne care este pe cale de a expira. Pentru ca acest lucru să nu se observe, carnea este expusă în galantare la o anumită temperatură, iar dacă senzorul sesizează că aceasta s-a modificat se dă alerta imediat, iar persoana care se ocupă de partea tehnică remediază imediat problema.

În cazul în care nu s-ar remedia, s-ar observa imediat o modificare de culoare la produs, iar asta i-ar pune în alertă pe clienţi, ceea ce ar însemna ceva pierderi pentru firmă.

Cu alte cuvinte, totul este controlat, iar România a devenit una din ţările în care se fac experimente de acest fel. Şi nu doar financiare, ci şi pe sănătatea oamenilor, care sunt un fel cobai. 

subscribe to comments RSS

Există 2 comentarii

  1. avatar Mic intreprinzator spune:

    Super adevarat, dar…. nu por fi in totalitate de acord.
    Supermarketurile de care vorbesti, care opereaza in Franta, nu sunt JACMANITE de STATUL FRANCEZ ca la noi.
    Am sa dau COPY-PASTE la un studie foarte explicit facut, cu GHILIMELELE de rigoare ca sa citeaca oricine sa vada cum TAXAREA IN ROMANIA E MAI MULT DECAT EXAGERATA, asta putand fi de fapt considerat furtul pe fata.

    “Am luat fiscalitatea pe muncă la puricat, alături de TVA, două taxe majore pe care majoritatea oamenilor de rând le plătesc combinat atunci când nu sunt antreprenori și se pun în slujba antreprenorilor.

    În România, la ora actuală, fiscalitatea pe muncă aplicată este următoarea (vezi aici):

    – Salariul complet (ceea ce percepe antreprenorul drept cost cu forța de muncă): 2.945 lei

    – Impozite plătite de angajator: 645 lei

    – Impozite plătite de angajat: 674 lei

    – Salariul net în mână: 1.626 lei (nu întâmplător am ales această sumă, ea corespunde salariului mediu net în România în 2012 – vezi aici)

    Statul încasează din munca noastră suma totală de 1.319 lei care raportată la venitul brut inițial de 2.945 lei înseamnă un procent de 44.79%. După ce rămâi în mână lunar cu suma netă de 1.626 lei și vrei să mergi să iei cumperi un bun de folosință îndelungată (să zicem un televizor sau o mașină de spălat), statul român încasează suma de 314.71 lei (vezi aici). Adică în final, dacă ai vrea să cumperi ceva din orice magazin poți să faci acest lucru doar după ce statul român a luat cu japca din 2.945 lei suma totală de 1.634 lei (adică 55.47% din suma inițială merge către stat). Las deoparte celelalte impozite care se plătesc în fiecare lună în plus de cetățenii din România și faptul că pentru orice serviciu public (sănătate, educație, drumuri) mai plătim în plus din suma netă rămasă (dacă dau în gropi cu mașina, gropi neasfaltate la timp de primărie vina e exclusiv a mea și trebuie să repar mașina din banii mei).

    În Franța avem următoarea impozitare pe muncă:

    – un impozit diferențiat pe venit după cum urmează (mergem pe varianta de 1 adult singur – vezi aici): venituri anuale de sub 5.875 Euro nu se impozitează (au impozitul pe venit de 0%); venituri anuale de la 5.875 Euro la 11.720 Euro se impozitează cu 5.5%; venituri anuale de la 11.720 Euro la 26.030 Euro se impozitează cu 14% pe an; veniturile de la 26.030 Euro la 69.783 Euro pe an se impozitează cu 30% și veniturile de peste 69.783 Euro se impozitează cu 40%. Începând cu 2013 gospodăriilor (cele care au două persoane) care obțin venituri totale între 193.000 Euro și 1.280.000 Euro li se aplică un impozit de 45% și pentru un venit ce depășește 1.280.000 Euro un impozit de 75%.

    – contribuțiile la asigurările sociale sunt de 8% pentru veniturile din salarii și pentru ajutorul de șomaj, de 7.1% pentru pensii și de 12.1% pentru ce se câștigă de pe bursă sau din chirii.

    În Franța nivelul actual de TVA este de 19.6% pentru majoritatea bunurilor, de doar 7% pentru cărți și pentru mâncarea servită în restaurante, 5.5% pentru alimente și de 2.1% pentru medicamente.

    Deci ce observăm? Că un român care în medie câștigă net 400 Euro (echivalentul a 1.626 lei în România) în Franța nu este impozitat deloc, nici măcar pentru contribuțiile la asigurările sociale. Ar fi considerat prea sărac. O uniune fiscală cu Franța ne-ar scuti pe cei mai mulți dintre noi de plata oricărui impozit. Nici dacă am câștiga net 450 Euro pe lună, statul francez nu ne-ar lua deloc impozit. Cumulând contribuțiile sociale cu impozitul pe venit în Franța am obține o cotă de impozitare peste 44.79% doar dacă vorbim de venituri aflate în penultima / ultima grupă de venit (adică românul mediu din România este impozitat ca un bogat în Franța). Dacă adăugăm și TVA-ul din România de 24% față de 19.1% (dar diferențiat pentru alimente, medicamente, cărți) obținem o imagine și mai clară asupra infernului fiscal din România. Francezii rămân cu mult mai mulți bani din munca lor decât românii, sărăciți sistematic de un aparat de stat conduși de oameni care se încăpățânează să înțeleagă de ce e bine ca taxele să scadă. Foarte rapid.

    Iată de ce lucrurile nu merg cum trebuie și nu au cum să meargă cum trebuie în România. E mult mai ieftin să produci orice în afara României, chiar și în țări considerate foarte ”socialiste” cum este Franța. În fapt, prin comparație cu România, Franța pe impozitarea muncii pare a fi chiar foarte liberală. Poate acum înțelegeți mult mai bine de unde vine sărăcia noastră.”

  2. avatar Mic intreprinzator spune:

    Referitor la mancare, habar nu am.
    Dar portitele legale TREBUIE exploatate atunci cand ti se baga mana in buzunar cam adanc.

    Doar o ERATA la ceea ce scrie mai sus: JECMANIT nu JACMANITE.



Părerea ta

* necesare