Brigada Diverse

Facebook-ul în Bucovina

Bucovinenii sunt oameni extrem de mândri. Uneori poate şi conservatori şi greu de urnit într-o anumită direcţie.

Nu fac excepţie nici noutăţile de ultimă generaţie în privinţa comunicării, iar un studiu realizat de agenţia de monitorizare facebrands.ro arată că locuitorii acestei zone sunt codaşi în privinţa folosirii reţelei de socializare facebook.

Mai exact, studiul relevă că Bucovina are doar 3,25% dintre utilizatori la nivel naţional, fiind în acest clasament doar peste cei din Maramureş, interesaţi de facebook doar în proporţie de 2,75%.

Acest procent mic ar putea avea o explicaţie şi prin faptul că Bucovina este o regiune mică, în comparaţie cu Muntenia, spre exemplu, zonă aflată pe primul loc cu 38,64% de utilizatori şi din care face parte şi municipiul Bucureşti.

Celelalte zone au următoarele procente de utilizatori:

Transilvania – 19,18%

Moldova – 14,24%

Banat – 6,23%

Oltenia – 6,14%

Dobrogea – 5,24%

Crişana – 4,15%.

Potrivit celor de la facebrand.ro, numărul românilor care utilizează facebook se ridică la peste 4,4 milioane de persoane. Asta ar însemna că în Bucovina, echivalent procentului de 3,25%, avem 143.000 de utilizatori de facebook. Procentual, din totalul de aproximativ 700.000 de locuitori ai Sucevei, presupunând că studiul a luat în calcul tot judeţul, o cincime au cont pe facebook.

PS Am cercetat un pic mai atent studiul şi am ajuns la concluzia că pentru cei care au realizat statistica Bucovina înseamnaă Suceava şi Botoşani la un loc. În felul ăsta, cu oameni care habar nu au istorie şi geografie urmează ca din Bucovina să mai facă parte şi jumătate din Republica Moldova şi vreo trei pătrimi din Ucraina.

Articole asemănătoare

3 Comentarii

    1. E gresit partial, iar daca cei care fac asemenea studii citesc ce apare pe internet vor fi mai atenti data viitoare. E aceeasi greseala care o fac aproape toti oamenii din mass-media la nivel national cind vine vorba despre Bucovina, in care este inclus atit judetul Suceava, cit si judetul Botosani. Pe de alta parte, studiul arata dezvoltarea acestui sistem de socializare si impactul pe care-l va avea in viitor asupra oamenilor.

  1. Cand vom recunoaste ca „societatea civila” e un nonsens prin definitie, ca nu exista un „noi” consistent al societii civile, abia atunci ne vom limpezii gandurile. Atunci vom vedea ca exista un „Voiculescu” care n-are nimic de-a face cu cei 99% din populatia saraca a acestei tari. Ma opresc aici cu gandurile, ca si asa am facut un comentariu prea lung si prea obositor.

    Ei, vedeti, tocmai asta e intrebarea: cine (sau ce) este „societatea civila” ? De unde sa luam noi acea „societate civila” care sa devina un partener de dialog al clasei politice, un fel de „pedagog” care sa-i mustruluiasca sau sa-i urecheze pe acesti „copii teribili” ai politici romanesti.

    Observam actuala clasa politica, incremenita in marote desuete, nici nu se accepta dialogul. Eu cred ca este interesant de analizat aceasta idee de „sociatate civila”, ca ultima speranta de judecata sanatoasa si de discernamant politic, ca ultima farama de rezistenta in calea delirului clasei politice. Este clar ca organizatiile politice, atat puterea cat si opozitia, traiesc intr-o frenezie a promisiunilor desantate. Ce mi-e Ponta si Antonescu, ce mi-e Basescu si Boc. Ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba.

    In vremea cand ideea de Dumnezeu era inceputul si sfarsitul, omul avea un reper stabil, un punct fix pe care sa se sprijine, un „pol nord” care-i dadea orientare in spatiu. De cand s-a luminat, de cand omul a devenit autonom si rational, omul a descoperit ca este ratacit intr-o padure de paradigme si nu mai stie incotro s-o ia. Societatea civila, prin care spera autorul articolului sa se innoade dialogul cu o clasa politica care parca-i apucata, este o idee abstracta. In ea pot fi inclusi atat spoliatorii (adica sugativele muncii oamenilor) cat si victimele lor, adica spoliatii. De pilda, Vantu este si el, teoretic, parte a societatii civile. Voiculescu, Patriciu, Tiriac, Videanu, Cocos etc, sunt parti din societatea civila.

    Cand trebuie sa apelam la societatea civila (atat de eterogena in aspiratii si interese), ca sa impace „dobitoacele” din politica, constatam ca nu-i gasim (acestei „societati civile”) un numitor comun. Nu putem s-o definim cu claritate. Societatea civila este mult prea difuza si prea eterogena ca sa-i putem da o definitie cat de cat inteligibila si coerenta. Societatea civila pare un urias macinat de contradictii intrinseci.

    Inaintea Umanismului, a Renasterii, omul stia una si buna: exista un Dumnezeu (transcendent sau imanent, depinde de credinta fiecaruia) si de la El purced toate si tot de la El se intorc toate.

    Drept pentru care sacerdotii (revelati de adevarurile ce nu pot si penetrate de ratiune) marturiseau adevarul de forma: este! Acum nu mai e asa. Acum adevarul trebuie in primul rand demonstrat, digerat rational. Dar cand vorbim de demonstratie, observam ca Voiculescu isi are adevarul lui, iar patura paupera a societatii isi are adevarul ei. Ce vrea Voiculescu sau Tiriac este in contradictie cu ce vrea marea majoritate a acestui popor. In timp ce Voiculescu si Tiriac (exemplele sunt la intamplare) vor sa stoarca cat mai mult din roadele muncii oamenilor, ceilalti, adica pauperi (pauperizati de un regim salbatic), vor exact contrariul a ceia ce vor magnatii acestia de mucava. Atunci cine sa fie societatea civila ?

    La o prima vedere, grosso-modo, societatea civila pare a fi majoritatea, deci masa de oameni care-si duc traiul de azi pe maine. Dar asta numai la prima vedere. Oricat de putini ar fi ei la numar, magnatii sa nu uitam ca dispun de niste parghii (de putere) pe care le numim mass-media, si ca prin ele isi amplifica puterea si-i copleseste pe cei multi. Atunci vocea societatii civile nu mai se defineste ca vocea majoritatii, ci ca vocea puterii mediei de influentare a opiniei.

    Nea Fane din deal, oricat de multiplicat ar fi el intr-o societate (civila), nu are aceeasi forta (asa multiplicat cum e el) de a-si afirma vointa si glasul in comparatie cu Voiculescu care dispune de lansatoarele lui de (dez)informari publice. Megafoanele lui Voiculescu acopera vocalizele lui nea Fane la puterea „n”. Vocea „societatii civile” este, dupa cum se vede, vocea mass-mediei, iar vocea mass-mediei este vocea „voiculestilor”.

    Am ajuns la un impas. N-avem o instanta neutra si credibila (cum era inainte Biserica si mai tarziu Monarhia) care sa ne spuna: acesta este adevarul!. Cat timp societatea civila este macinata de contradictii, izvorate din aspiratii si interese profunde, invocarea ei ca ultima veriga a intelepciunii este superflua. Societatea civila nu exista practic ca o entitate de vederi si de interese. Ea este o diversitate de opinii si de interese.

    De aceea eu nu-mi pun nicio speranta intr-o societate civila, care e un fel de amalgam de aspiratii contradictorii, si in care nu s-a delimitat clar partile ei componente. Avem nevoie de un alt fel de a pune problema societatii civile.

    Ea trebuie in primul rand disecata pe bucatele, aceste bucatele trebuiesc analizate separat, si, ulterior, vom vedea ca avem de-a face cu o dialectica. In trilogia dialecticii lui Hegel avem: teza – antiteza – sinteza.

    Teza este societatea civila. Antiteza o constituie eterogenitatea acesteia. Iar ca sa inchidem cercul tridimensional al dialecticii lui Hegel, avem nevoie de sinteza – adica saltul in evolutie.

    Dupa ce-am afirmat ca avem o societate civila, si dupa ce am vazut ca ea este un amestec de aspiratii divergente, sinteza ne va urca pe un alt plan al gandirii umane.

    Cand vom recunoaste ca „societatea civila” e un nonsens prin definitie, ca nu exista un „noi” consistent al societii civile, abia atunci ne vom limpezii gandurile. Atunci vom vedea ca exista un „Voiculescu” care n-are nimic de-a face cu cei 99% din populatia saraca a acestei tari.

    Ma opresc aici cu gandurile, ca si asa am facut un comentariu prea lung si prea obositor.

Back to top button