Filadelfia Turism Suceava

Articol scris

Vizualizări

  • 4.126 vizualizări

Popularitate

  • 1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele

Bârfa următoare

Bârfa anterioară


ArtBOA

Gavril Marza
Gheorghe Flutur
Ioan Balan
Ioan Nechifor
Ion Lungu
Mirela Adomnicai
Orest Onofrei
Ovidiu Dontu
Varujan Vosganian

Ioan Manole răspunde acuzaţiilor liderului PSD Suceava 16

Apr27

Ieri am scris despre războiul direct între PSD Suceava şi postul local de televiziune Bucovina TV. Ioan Manole, unul dintre cei vizaţi, a ţinut să-i răspundă lui Cătălin Nechifor, iar scrisoarea deschisă a acestuia o puteţi citi mai jos.

MOTTO

1.     Când se face o revoluţie nu poţi opri timpul în loc; trebuie să mergi ori înapoi ori înainte. Cine vorbeşte despre “libertatea presei” este retrograd şi încearcă să oprească cursa noastră victorioasă spre socialism. LENIN

2.     Eu nu sunt un duşman al libertăţii presei, dar am suspendat-o atunci când mi-a blocat drumul. NAPOLEON

 

Nu trage în jurnalişti, cetăţene Nechifor! Execuţiile publice sunt de sorginte fascistă!

 

Scrisoare deschisă către cetăţeanul Cătălin Nechifor

Pentru opinia publică, a vorbi despre libertatea presei în condiţiile actuale din media românească este ca şi cum ai discuta despre funie în casa spânzuratului. Atacul grosolan al lui Nechifor la adresa libertăţii de exprimare provoacă stupoare, consternare şi şoc.

Nu ştiu dacă este o temporară cădere nervoasă sau un derapaj clinic al domniei sale, de aceea  mă încumet să-i răspund, cu smerenie, luciditate şi umilinţă, în spaţiul public de unde ne îmbujorăm, vrem-nu vrem, puţin, circumvoluţiunile  pe timp de secetă, ca un învăţăcel care nu înţelege ce spune, în transă, marele înţelept al galaxiilor.

Nechifor a recurs la un gest pe care îl consider fără precedent, un atac la libertatea de exprimare a presei care nu a fost făcut de nimeni, niciodată, în presa suceveană din ultimii 23 de ani, oricât ar fi fost de talibanizat sau de mancurtizat – presă pe care o servesc din 26 decembrie 1989, când am fondat alături de oameni importanţi – de atunci şi de acum – ziarul independent “TINERII REVOLUŢIEI” care a ars ca un rug magic al acelor vremuri pentru a striga, a ne lumina, vindeca şi apăra.

Cetăţeanul Nechifor minte cu o neruşinarea unui saltimbanc, caracteristică primatelor. Minte într-un mod nefericit şi gregar atunci când spune că sunt membru de partid (PDL) şi că acesta ar fi un păcat capital. Pentru cariera mea. Nu am fost niciodată membru al unui partid politic, nici până în 1989 şi nici de atunci încoace. Nu ştiu nici până astăzi de ce, dar acesta este adevărul şi nu-mi este ruşine cu acest adevăr. Poate aş fi putut să fiu membru onest şi util în PDL – sunt oameni minunaţi  în acest partid, oameni valoroşi – dar, iarăşi, nu a fost să fie şi cu asta basta. Cetăţeanul Nechifor, atunci când spune altceva, probabil delirează sub asediul narcoticelor politice, iar eu nu mai obosesc să-i demonstrez contrariul. Îi las bucuria şi plăcerea să o dovedească el. De data aceasta sunt mai generos decât domnia sa: doar 48 de ore. Atât.  

Există în acest declic administrativ-politic şi un aspect pervers-schizofrenic al problemei, generat de nerăbdarea şi dorinţa demonică de a pune mâna pe putere cu o ferocitate greu de explicat la oameni normali. E uluitoare şi  inadmisibilă ameninţarea cu eliminarea din presă a unor jurnalişti incomozi, săvârşită cu zâmbetul pe buze, ca şi cum aceştia ar fi ultimele lui obstacole.

 

*******

 

Societatea românească trece printr-o metamorfoză ce pare ireversibilă. Încetul cu încetul normalitatea, civilitatea şi însăşi umanitatea ne părăsesc şi sunt înlocuite de un animal brutal, fără judecată şi fără vreo urmă de simţ moral. Ne rinocerizăm, iar oamenii politici tineri, în care mulţi şi-au pus speranţa, dezamăgesc şi dezgustă cu suflete schimonosite de cârpă, făcându-ne să-i regretăm pe cei mai în vârstă (în cazul acesta este vorba de Gavril Mîrza) care îmbătrânesc într-un an în această mlaştină a ignoranţei cât alţii în 50 de ani.

Refuz să înţeleg în acest Cătălin otrăvit parcă de o ură ireală, nepământeană, graba cu demisia lui Traian Băsescu şi de ce o vrea şi pe cea a lui Jeffrey Franks. El mai vrea şi demisia lui PUTIN, retragerea lui OBAMA, cât se poate de repede, plecarea lui Sarko, distrugerea mitului fals numit Dumnezeu, interzicerea Coranului şi, dacă se poate, ungerea sa ca stăpân al Universului, numirea  rapidă în funcţia de preşedinte al leproşilor, alcoolicilor şi putorilor planetare şi demisia mea, pentru ca el, absolutul desăvârşit, în costume cu 8 de X, să poată visa mulţumit în lichidul semiotic al ticăloşeniei.

Oameni decenţi şi şarlatani, înţelepţi şi imbecili, inocenţi şi ticăloşi – toţi sunt puşi să vorbească în acelaşi timp, în spatele cortinei politice şi ceea ce rezultă e o hărmălaie din care nimeni nu mai înţelege nimic. Cu creierul aproape adormit de otrava teleinoculată, picătură cu picătură, în sistemul lor imunitar, prin televiziune şi presă, politicienii lipsiţi de simţul ridicolului şi aroganţa constructivă a charismei, cobai ai dictaturii nonvalorii, mai au o şansă de supravieţuire: ca rezistenţa din munţi să se mute în oraşe, în gherila urbană, iar oamenii să uite foarte repede.

Să-şi arunce televizoarele şi să respingă minciunile mitraliate asupra lor şi manipulările ( dacă acestea există) la care sunt supuşi, sistematic, de către diversioniştii profesionişti care prestează de sub reflectoarele mogulilor, “buni” sau “răi”. Orice dictatură, fie şi media, are un sfârşit, de cele mai multe ori neplăcut pentru cei care se folosesc de ea. El şi cei care procedează la fel vor fi primele victime.

Morişti de ventilat minciuni şi de otrăvit suflete, maeştrii manipulării unui popor ajuns in pragul abrutizării sunt acum un fel de desperados care macină aceleaşi poncife, deşi efectul denunţurilor lor publice a scăzut dramatic. La Suceava, Cătălin Nechifor reînvie un şantaj de tip fascist şi cere “arderi pe rug” rituale într-o conferinţă de presă oficială, sacrificînd, prin această cerere, cele mai sfinte (!!!) reguli ale presei doar pentru că el are ceva obsesii morbide ce trebuie hrănite cu sacrificii.

El şi ceilalţi care îi toarnă otrava aceasta dulce si tandră a dumnezeirii, zi de zi, în agenda obosită de amprente înecate în grăsime, s-au înscris pe o spirală de unde nu-i va mai recupera nimeni vreodată. Au intrat în competiţie cu propriile aiureli, frustrări şi neputinţe şi sunt obligaţi să urce, în fiecare zi, noi culmi ale neruşinării, folosindu-se, în această nevroză şi isterie generale, de inocularea fricii. Asemeni consumatorilor înrăiţi de droguri, trebuie să mărească necontenit “doza”, până la clivajul final, conştienţi sau inconştienţi.

“E ceva inuman în ura neostoită cu care perorează şi ameninţă sfidînd toate normele logicii. E ceva maladiv în gesticulaţia lor obsesională. Finalmente, e ceva jalnic în faptul că mercenariatul lor politic plătit regeşte din bani publici şi traficarea speranţelor unui popor obosit are un singur efect: să arate lumii faţa schimonosită, mutilată, a unei clase politice pe care-o transformă, cu fiecare minut al prezenţei lor pe ecran, într-un teritoriu coşmăresc unde gansterii se împuşcă având zâmbetul pe buze, apoi pupă icoane şi se roagă pentru mântuirea colectivă.”

În ţările civilizate,  neadevărul – de oriunde ar veni- e pedepsit drastic, iar mahalagismul agresiv, urlat din rărunchi, nu e tolerat nici în spectacolele de iarmaroc.

Moartea civilă a căzut ca o ghilotină peste capul multor jurnalişti de opinie, al căror simplu cuvânt – care era evaluat, la propriu şi la bucată, la câteva mii de euro, în timpul altor campanii electorale – acum trebuie îngropat rapid, să nu mai supere  pe vreun potentat, cu sau fără stele, roşu, roşu aprins, bolşevic de pe la Kremlin, verde cu diagonală, dispus sa livreze, la schimb, reclamă mascată printre rânduri şi bale.

Cine să-şi mai dorească azi un ziarist care atacă şi mogulii şi cumetriile puterii, oricare ar fi ea?! Intr-o presă stăpânită de “moguli buni” şi “moguli răi”, adevărul asupra problemelor majore ale ţării şi naţiunii va mai sta pus, se pare, doar într-un spaţiu îngrădit şi bine delimitat, în lăţime şi adâncime: 2 metri. De pământ.

Repetatele ameninţări cu moartea a politicienilor din opoziţie ale  lui Victor Ponta – pe  ăştia… „nici dacă-i împuşti nu e suficient”” – ce ne aruncă adânc în preistorie, pot deveni model, reţetă, imbold şi încurajare subliminală pentru liderii judeţeni. Unii, mai habotnici, s-au şi executat. Probabil acest lucru îl doreşte şi Cătălin Nechifor în imensa lui înţelepciune, deontologic exprimată într-un spaţiu pe care-l profanează. Pentru o sută de veşnicii.

„Execuţia” unui journalist,  cerută într-un mod imperativ şi explicit, de către cetăţeanul Nechifor, în anul 2012, este o dovadă clară că locuitorii azilelor au invadat spaţiul public şi această realitate crepusculară muşcă din creierele lor obosite.

Eu cred că libertatea presei este atunci când trebuie să mori pentru dreptul altcuiva de a avea altă opinie decât tine.

 

POST SCRIPTUM…

“Pentru orice jurnalist american care se documentează în mod onest, există un altul afectat de ipocrizia obiectivităţii. Pentru orice ziarist african care scuipă minciunile guvernului, există un altul care îşi riscă viaţa pentru a publica adevărul. Pentru orice reporter rus care demască corupţia, există un altul care câştigă bani murdari scriind articole ce conţin publicitate mascată. Şi pentru orice gazetar englez care utilizează truisme brute în titluri umflate, există un altul care penetrează ceaţa secretomaniei guvernamentale. Nu există decât jurnalism de bună şi de proastă calitate!”      

David Randall, Jurnalistul Universal.

 

Pe oriunde am fost mi-am făcut datoria faţă de public, cât mai bine posibil, din poziţia pe care am avut-o. Pentru orice jurnalist român însă există hoarde de politicieni care sunt dispuse oricând la asasinat în numele liniştii familiei lor  şi a Sfintei Treimi Politice.

Din aceste motive, subsemnatul, IOAN MANOLE, scriitor şi jurnalist, îmi rezerv dreptul să mă adresez organizaţiilor care veghează la respectarea libertăţii presei, dar şi organismelor europene şi instanţelor de judecată.

 

 

 

subscribe to comments RSS

Există 16 comentarii

  1. avatar otto spune:

    și cam câți cîrnați ți-au mai dat javrele? măcar să fi fost realist, nu mercenar de presă, că dacă te solicită din nou băișanu, schimbi direcția imediat. cred că nu-ți mai aduci aminte ce EROU erai la tvplus împortiva portocaliilor și acum ce bine-ți stă când le dai limbi în kur actualiilor….. cu respect, un mare SICTIR!!!!

  2. avatar mediul spune:

    diareea asta semidocta are totusi definitie medicala?

  3. avatar smaranditza spune:

    Ce text jegos. Asta trebuie impuscat. Observati va rog cum isi pierde sirul ideilor si cum se contrazice. Cel putin in prima parte a textului ca n-am avut rabdare sa citesc toata voma asta.

  4. avatar corodel spune:

    nu stiu ce credeti voi, nu stiu despre ce intamplare este vorba dar Manole este unul dintre cei mai buni jurnalisti din Suceava.Cu siguranta este printre primii cinci.Cand altii nici nu erau nascuti el si altii ca el erau deja pe baricade asa ca mai moale la cei cu carnet de partid.Fiti sinceri,asta e.

    • avatar kuku spune:

      Ciocu’ mic,Corcodel! Respecta doliul Marelui dar si al Micului Conducator ! Este o lipsa de respect fata de alunecosul MRU care tocmai si-a pierdut combinatia… Unde erau acoperitii sai din sala?? Sa vezi ce ha de kkt o sa manance pe chestia asta idolul tau ,aflat printre primii 5 (cinci) !
      P.S. Cateva hectare cu citate de autoritate,cu delir,cu un P.S. zemos ! Iti spun asta doar asa,ca antreu.
      The show must go on ! cum ar zice un verisor de-al meu din noua dreapta a stangii.

  5. avatar gogu spune:

    sunt curios daca o sa apara pe aici iacob realul sa comenteze ce spune “iacob” irealul pe alte doua hectare de net!
    p.s. manole-printre cei mai buni ziaristi din suceava!!!!!!!? ha! poate daca acest talent ar fi apreciat dupa marimea polonicului cu care(sic!) inghit zi de zi si ceas de ceas rahatul fluturelui si al gastii! oricum sandrinio ar ocupa si el un loc fruntas! ce-i asa de interesant in epistola uni rahat cu ochi din “presa” suceveana? poate pentru un medic psihiatru!

  6. avatar Camil spune:

    Scrisoarea asta deschisă seamănă izbitor cu comentariile kilometrice de pe aici. Totuşi, remarc că nu a folosit cuvântul viturperant.

  7. avatar VIOREL spune:

    Manole acest individ cu nume de mahala tiganeasca mai are obrazul sa vorbeasca. Pupincuristul nr. 1 al portocaliilor, limba-n fund al lui flutur, da lectii de deontologie profesionala si judeca pe unii si pe altii.Uita-te mai nespalatule in oglinda si vomita!

  8. avatar kuku spune:

    Da,dar uite colea,Camile,ce parole de recunoastere mestereste Manole of Havarna : “..cu smerenie, luciditate şi umilinţă, în spaţiul public…” Toate cliseele,toate poncifele,toate locurile comune ale maimutoiului din tufis,ale lui iacob realul,ale lui che guevara,aleluia,etc.toate sunt in text… Acuma, probabil regreta ca s-a dat in fapt, dupa ce pedeleul s-a retras in munti sa continue reforma intr-o maniera ideala abstracta,ca nu ne lasa ei chiar asa usor….
    Ce-am putea noi sa-i sugeram? Toate marile spirite – sa zicem aici ca De Gaulle s-a retras la Colombey Sur-Deux-Eglises,Maniu se retragea pentru reflectie la Badacin,Bratianu la Florica (mosia cu acest nume,ca pe vremea aia nu functiona sistemul kurvelor de Buzau),Nastase la Cornu (sic-sic!),Boc la Rachitele,Basescu la bulău,etc.etc… Poate n-ar strica sa se retraga si dumnealui cu tot cu hectarele sale inca nescrise la mosia sa de la Havârna,sau pe undeva pe la depozitul de bucovineni din judetul Botosani,sa stea acolo o bucata buna,pana va fi chemat inapoi de cine stim noi…

    • avatar gogu spune:

      este un “depozit” nimerit ptr manole(sau iacob, sau…) si in burdujeni! ar avea cea mai adecvata ingrijire. cu conditia sa nu aiba internet si clape la dispozitie. caci boala recidiveaza!

  9. avatar Camil spune:

    După locale îi va trimite la plimbare gheorghiu pe amândoi. Pedelepra e în disoluţie. Pe care parlamentar de Suceava îl vom vedea primul la DNA?

  10. avatar kuku spune:

    Fiindca ii plac citatele de mare autoritate,care intotdeauna subliniaza magistralele sale panseuri,iata ce spune baba Safta,verisoara cu baba Mafta, care amandoua au fost tortionate de 5 (cinci) ori de catre odiosii criptocomunisti de la USL:
    “Culmea prostiei este sa fii atat de prost incat sa creada lumea ca te prefaci… Sa zica: nu se poate,domnule,sa fii atat de prost,numa’ ca se preface!”
    Ca eu asa ziceam,vazand textele alea care imi pareau ca fiind emanatie a unei putrefacte gandiri:dom’le,astea sunt scrise de acelasi autor,dar din pozitii diferite,dupa ingerarea a diferite cantitati de rachiu de pufoiaca !
    Pentru ca numai rachiul de pufoaica,consumat ca vaca care a scapat in trifoi,poate sa produca astfel de efecte stilistice si astfel de productii la hectarul de blog! Iata cum vom scapa noi de saracie: cetind panseurile lui Iacob si crescand in sistemul “lohn” vaca de carne a domnului Flutur,aducatorul…

  11. Dupa cum il cunosc eu pe Manole,pe langa altele,la cat este de indaratnic si hotarat in ceea ce face,eu cred ca intentionat a scris aceasta epistola nu cum scrie unul pe aici-ca acum regreta deoarece au venit astia pe val.Este o metoda faina si ieftina de advertising si marketing.Mai bine te injura vuvuzelele partidului si altii cu care polemizeaza acesta pe forumuri decat sa nu te stie nimeni pitit dupa un nick imprumutat.Foarte bine lucrat,tare frate.

  12. avatar kuku spune:

    Da,ce sa spun,este chiar o lovitura in zona IQ,adica a trecut de la un IQ de 75 la unul de 75,5… Publicul,mai ales cel de pe forumuri care ,totusi,inainte de a scrie pe forumuri se uita si la TV, ce zice? Exact ce a zis Camil,mai sus:degeaba te dai lovit in aripa,prin tufisuri,sub pseudonime ridicole,ca noi si-asa stim cine esti – esti Homer de la Havarna ! Daca ati fost atenti,au iesit la interval cu scrisori “deschise” amandoi intemeietorii de la “Tinerii Revolutiei”,un ziar care a fost facut cu banii din conturile UTC,conturi care au ramas deschise exact pana la 31.12.1989,adica sa aiba timp utecistii fruntasi sa scoata banii si sa faca ziare de dreapta stangii… Cateva averi importante din Romania de azi se bazeaza pe banii din aceste conturi,unii sunt patroni de hoteluri,de cluburi de fotbal,altii fac politica, de centru-dreapta,desigur,ca doar asta a fost UTC-ul – o pepiniera a dreptei moderne si reformatoare…

  13. Un punct de vedere catre „detractorii anonimi”

    Aceste ganduri frugale le adresez celor 4-5 persoane care se ascund sub mai multe pseudonime, fiecare. Acelei imensitati tacute, serioase si oneste, eu ii inchin, cu sinceritatea launtrica a unui duhovnic nevazut, buna mea credinta si jertfa. Atat cat se poate vedea.

    Primatelor ce se hranesc, zilnic, cu cadavre de alte primate, coapte pe stanci la intrarea in pesterile lor si au crunte halucinatii canibalice, n-am sa le raspund. Niciodata. Pentru ele este nevoie de timp mult-secole-ca sa se mai poata schimba minimal. Un ritm alert al evolutiei.

    La un moment dat, trebuie să iei o hotărâre. Liniile imaginare nu ţin oamenii la distanţă, dimpotrivă, te îngrădesc pe tine. Vieţile noastre sunt complicate, aşa suntem clădiţi. Ceea ce vreau să le spun este că îţi poţi irosi viaţa, construind un zid între tine şi ceilalţi, sau îţi poţi trăi viaţa alături de ceilalţi. Canibalismul se poate dovedi stadiul final al acestei maladii.

    Dar dincolo de retorica de partid si de subiectivismul (sau autismul) politic vad, pe aici, unii care se ingramadesc sa fie complici cu violenţa, laşitatea, lăcomia şi nemernicia unor indivizi pentru care oamenii sunt doar necesara carne de tun electorală si inteleg ca postacii de rand nu au capacitatea de a intelege aceste lucruri.

    In partea cealalta ii gasim pe nascatorii de sofisme, perpetuu gravizi, insamantati fiind de sinecurile care le directioneaza gura. (Este un gest de onoare si demnitate pentru mine sa nu-i numesc chiar daca le stiu identitatea). Poate mai tarziu. Cu buzele tuguiate, diafan si mereu atenti cu posteriorul pentru care si-au vandut onoarea, necum sa gandim ca vor iesi patati din aceste vremuri simple pentru ei ca de aceea stau pititi in anonimat si produc tone de dejectii onorabile.

    …Le-am vazut apetenta pentru pupat la „odiosii zilei din opozitie”, datina strabuna pe care o vor respecta cu sfintenie si dupa alegeri, intru mandra devenire a intelectualitatii autohtone, cea degraba consumatoare de bani publici si deloc producatoare de repere onorabile.

    …Vad si ma mir cata energie consuma unii si cu cata forta apasa pe tragaci. Inseamna ca este bine. Insa mirarea mea nu vine din Blaga si nici din „flacarile iadului care lumineaza raiul”ci din natura umana, mereu aceeasi.

    De ce ?…

    …Sant dezamagit cand vad cum unii patrund in viata ta privata, cu bocancii murdari de sange naclait, rafuindu-se cu tot felul de frustrari reprimate, fara pic de rusine dar, cand este vorba de ei, reclama rapid dreptul la intimitate, ca e sacra. Pe de cealalta parte este absolut monstruos sa extragi doua versuri dintre alte 100.000, (carti care nu au nimic in comun cu aceasta scrisoare) unul de la inceput si altul de pe la mijloc, apoi sa ragi, crestin si sensibil- „Maiculita pazeste-ne!!!!!!”( facand-o pe criticul literar nedescoperit, de sub tejgheaua slinoasa)… e ca si cum grohaiturile gorilei ar avea valoare estetica de pus in manuale, fragmentand chiar si stilul isteroid acceptat si tolerat intr-o lume saraca in idei si in argumente.

    Aceste denunturi delirante, ( de tipul „mata-i prosta”, „tat-tu-i penes curcanul”, „ carpii ti-au regulat bunica”) iesite din subteranele haznalelor cu pigmei biciuiti, profund compulsive – obsesive sant doar atat: denunturi sub faldurile anonimatului. Obsesiile unora determinate de complexe de inferioritate cutremuratoare (cu exceptia „kuku”) care folosesc ca suprem argument, valabil in orice situatie si oricand—injuratura. Eu am scris o scrisoare catre cineva si am expus-o publicului larg spre citire, prin bunavointa si curajul unor gazetari care au fost de acord. Dezolant de simplu.

    Voi, publicul, aveti libertatea sa o cititi sau nu, sa fiti de acord sau nu cu gestul meu, sa-mi amendati, eventual, initiativa si atat. Sau sa o ignorati si sa va rataciti in infinitatea internetului, nu sa-mi judecati viata si cariera ca nu santeti Dumnezeu si nici nu este cazul in acest context. Aici nu este vorba de clasici si nici de fotbal unde se pricepe toata lumea. Scrisoarea aceasta este doar un semn de carte, un gest de revolta, un decupaj, un crochiu efemer care-si traieste „gloria clipei” in aceste grabite isterii cotidiene. Nu mi-am expus nici cartile, atatea cate sant si cate vor fi, nici trupul, nici fiinta, nici familia si nici viata intr-o vitrina metaforica in care voi credeti ca santeti indreptatiti sa trageti cu pietre, infasurati in lasitatea glorioasa a anonimatului.

    Este o reactie legitima la agresiunea unui individ asupra mea, individ care cerseste „onoarea publica” de a ne reprezenta pe toti. E dreptul meu sa ma apar. Ca in fizica si ca in viata, simplu : actiune-reactiune. Si putina chimie. Credeti-ma ca am forta necesara sa va raspund tuturor, inzecit sau inmiit, dar, iarasi, eu am judecat ca nu este corect, cinstit si nici productiv sa fac acest gest si sa declansez un „iad” al polemicilor colocviale. Ar fi fost o capcana pentru ursi.

    Rezist, in asemenea situatii, ca la Termopile. Dintr-un motiv, dealtfel banal, prieteni ; nu mai am timpul necesar, atat de pretios, pe care sa-l arunc, iresponsabil, la gunoi. E mai mult decat inutil. Nu vreau sa ma cufund in regrete solemne, tardive si adanci, pasunist-romantice. Si sa etichetez, scolareste, cu „timpul nu mai are rabdare”. Din pacate, este facil si chiar nu foloseste decat nimicului, atat de prezent, din nefericire, in celulele noastre si in carjele genetice.

    …Aceste fiinte fragile psihic se vor comporta, mai departe, ca niste impostori. Nu va exista in acest decupaj in care personagii mediocre dar paranoid-isterice dau sentinte uluitoare in toate domeniile, ceva care macar sa mimeze seriozitatea si luciditatea. Sper, totusi, sa ma insel. Spre binele tuturor.

    E o noapte sprintara de primavara si e frig. Cu respect si incredere in discernamantul vostru crestin de pe urma.

    Si parca imi vine sa va salut cu un imn de pe vremuri al unui mare poet iesean, Ioanid Romanescu, ”Traiasca Poezia si Marii Visatori”!. Pentru generatia mea acest imn a fost sacru, asa cum a fost in iadul temnitelor bolsevice, “Ridica-te, Gheorghe, Ridica-te, Ioane” a lui Radu Gyr. Astazi, dintr-un destin tragic si blestemat, sfasietor, nu mai avem nimic sfant si nici neam.

    …Avea dreptate Petre Tutea, acest ultim mare roman, cand spunea ca daca moare el (adica Tutea) mai ramane un singur mohican al iubirii de neam: Ceausescu. Acum, tardiv, inteleg marile adevaruri rostite dar niciodata auzite…si dincolo de ea.

    29 aprilie–2012

    Mereu,

    IOAN MANOLE

  14. avatar gogu spune:

    iote-l si pe pacient! medicamente! medicamente!



Părerea ta

* necesare