Sandrinio Neagu

Sinistru. Acesta este singurul cuvânt care poate descrie ce a lăsat omul în urma sa. A distrus natura şi a creat monştrii.

La Tarniţa, locul unde până acum câţiva ani se afla una dintre cele mai mari exploatări miniere din judeţ, au mai rămas doar ruine. Fostele uzine de preparare a minereului, blocurile destinate muncitorilor, cantinele şi tot ceea ce s-a construit în perioada comunismului au rămas doar amintire. Mândria industriei miniere sucevene a fost lăsată pradă bălăriilor. Dacă treci pe la Tarniţa nu ai cum să pleci altfel decât cu un gust amar.

Nostalgicii comunismului vor spune că de acolo şi-au câştigat pâinea, şi-au crescut copiii şi au făurit noua societate.

Eu spun că acolo s-a produs un mare dezastru ecologic, iar urmele acestuia sunt cu atât mai vizibile acum, când totul a rămas pustiu.

Din clădiri s-a furat tot ce se putea, hoţii au pus la pământ o parte din construcţii. Doar clădirile mari au rămas în picioare. Arată ca nişte monştri preistorici, fără geamuri, fără uşi, cu pereţii scobiţi în căutarea materialelor ce puteau fi vândute pentru câţiva bănuţi.

Câinii fără stăpân din zonă se adună la orice mişcare. Nu par agresivi, ci mai degrabă interesaţi să primească vreun os. Oricum, nu mai au ce păzi. Manifestă acelaşi dezinteres ca paznicul angajat să supravegheze clădirile. Până la urmă, ce se mai poate fura de acolo? Nimic.

Acum 50 de ani, la Tarniţa era pădure şi o zonă mirifică. Cel puţin aşa spun bătrânii locului. Între timp, s-a transformat într-un soi de Stalingrad al Sucevei.

Clădirile „bombardate” de căutătorii de fier vechi şi lipsa de interes a autorităţilor arată exact ca în filmele despre Al Doilea Război Mondial. Vântul face ca atmosfera să fie şi mai apăsătoare, iar sterilul rezultat din exploatarea minieră a înlocuit o parte din munţi. Natura a fost remodelată negativ pentru mulţi ani. Nici cele mai ambiţioase acţiuni de ecologizare nu cred că vor putea şterge rănile făcute de oameni. Deocamdată, ecologizarea este un termen abstract, iar proiectele pe această temă par un vis irealizabil. Între timp, natura îşi cere înapoi drepturile furate.

Vezi şi:

1. Monstrul din pădure
2. Turismul şi pielea ursului din pădure
3. Apa care plânge
4. Geoană, din pădure pe basculantă
5. Şpagă de 1.000 de euro pentru un hectar de pădure