La Praga, am intrat şi eu într-o berărie, şi a meritat, credeţi-mă pe cuvânt. Ghinionul a făcut ca în perioada în care am vizitat Praga temperaturile să fie undeva la -10 grade Celsius. După câteva ore de mers prin ger, orice haltă e binevenită, iar căldura te toropeşte şi îţi taie cheful de a continua să explorezi oraşul. Remediul poate fi o bere, pivo cum se spune în cehă.

Ştiam despre cehi că sunt printre cei mai buni berari din lume li campioni la dat pe gât această băturuă. Am înţeles de ce abia după două halbe de bere Gambrinus. Specialiştii spun că e în topul celor mai bune beri din Cehia, dar nu pe locul întâi.

Berăria la care am tras, din întâmplare trebuie să recunosc, avea toate ingredientele pentru a te ţine pe loc. Pereţii erau plini cu scene haioase, prezentând bărbaţi şi femei în diferite ipostaze, dar care aveau un numitor comun: berea.

Nu am avut translator, aşa încât nu am înţeles mesajele scrise sub fiecare desen, dar erau suficient de sugestive pentru a stârni zâmbete.

Cu un astfel de decor şi berea parcă merge altfel. Spre suprinderea mea, chiar dacă berăria, la care se putea servi şi masa, era într-o zonă centrală, în zona cartierului evreiesc, preţurile erau foarte rezonabile.

O bere de 0,5 litri la halbă costa între 25-35 de coroane cehe, iar ca să vă faceţi o idee cursul de schimb euro-coroană cehă este aproximativ de 1 la 25.

La respectiva locaţie, cea mai scumpă bere era Plzen, iar Gambrinus cea mai ieftină. Nu am gustat din Plzen, dar pot spune că sortimentul pe care l-am băut a semănat a bere adevărată, cum rar se găseşte prin România.

În aceeaşi zi, mai pe seară, am mai încercat o altă bere, Bud, şi tot la halbă, care m-a lămurit definitiv despre consumul mare de bere din Cehia. Şi tot la un preţ rezonabil, 30 de coroane cehe la 0,5 litri.

Nu am stat prea mult prin Praga, dar pentru a degusta în linişte fiecare sortiment de bere îţi trebuie mai bine de o săptămână. Asta fără să pui la calcul că sunt berării care prepară propriile beri la faţa locului, după reţete de sute de ani.

A doua zi după aventura de la Praga am ajuns la Viena, iar încălzirea, la propriu, am făcut-o într-un local. Am încercat şi aici o bere, Hoofbrau.

Era bună, incomparabil cu ce oferă piaţa de acasă, dar rămân la convingerea că tot cehii sunt pe primul loc. Berea de la Viena mai avea un alt mic inconvenient. O halbă la 0,5 costa între 3,2-3,6 euro, adică de vreo 3 ori mai mult decât la Praga. Imediat mi-a venit în minte reclama cu nebunul: „Scump, scump, dincolo era mai ieftin”.

Poate că într-o zi cineva va avea avea ideea să deschidă şi în Suceava o berărie adevărată. De clienţi nu cred că ar duce lipsă, cu condiţia să aducă şi bere adevărată.