Până aici, nimic spectaculos. Când m-am apropiat am văzut un bătrân întins pe jos, într-o baltă de sânge. Părea inconştient şi în agonie. În jurul său se agitau două persoane, un tânăr de vreo 30 de ani şi un tip mai în vârstă, la vreo 45 de ani. Amândoi erau revoltaţi că ambulanţa a ajuns la solicitare după 20 de minute, şi mi-au demonstrat asta după ce mi-au arătat telefonul pe care apărea ora la care s-a sunat la 112. Aveau dreptate în totalitate. Ambulanţa venise după 20 de minute, nu avea nici girofarul şi nici semnalele acustice în funcţiunea, iar cei care au intervenit au avut nevoie de ajutor pentru a întinde targa. Culmea e că la scurt timp după ce a plecat ambulanţa care-l luase pe bătrânul căzut, în faţa Casei de Cultură a apărut o a doua ambulanţă. Avea girofarul şi semnalele acustice în funcţiune. „Uite, asta a venit aşa cum trebuie”, au remarcat oamenii adunaţi în zonă.

Din păcate, pentru bărbatul căzut pe stradă cele două ambulanţe s-ar putea să fie inutile. Nu ştiu dacă omul va putea fi salvat, pentru că are o boală destul de gravă, dar modul în care s-a intervenit ridică mari semne de întrebare asupra profesionalismului unora dintre cei care au jurat să salveze vieţi. Culmea nesimţirii e că şefii de la Ambulanţa Suceava au fost extrem de deranjaţi de articolul apărut astăzi în Monitorul de Suceava şi au susţinut sus şi tare că ambulanţa a ajuns în timp util, nicidecum după 20 de minute. Eu cred că pe lângă nesimţire, şefii de la Ambulanţa Suceava mai au şi o altă mare problemă: au falsificat orele de plecare şi sosire pentru a se acoperi în acte şi a fi scutiţi ulterior de alte necazuri. Dar conştiinţa? Asta cum or mai reuşit s-o mintă? Poate nu o au.

Compania Teatrală Bucovina, iniţiatoarea proiectului de renaştere spirituală a fenomenului teatral din Suceava, a făcut un pas spre normalitate într-un oraş manelizat şi bazarizat. Piesa „Plicul”, scrisă de marele Liviu Rebreanu acum aproape un secol, a ridicat sala în picioare. După ce cortina a căzut şi aplauzele s-au stins au rămas şi câteva semne de întrebare.

Pe scenă au urcat actori de valoare, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, dar care sunt de „import”, dacă-i pot numi aşa, chiar dacă unii dintre ei au avut sau încă mai au tangenţe cu Suceava. Fără teama de a greşi, se poate spune că duminică seară au urcat pe scena Casei de Cultură doar „străini”.

Sunt actori profesionişti care vin la Suceava şi îşi joacă rolul, dar care apoi se urcă în maşină sau tren şi pleacă acasă la ei, la Bucureşti, Iaşi etc. Avem nevoie de ei, nu doar pentru câteva piese, ci sperăm să formeze o trupă de teatru, să iniţieze studenţi şi să ajute la dezvoltarea fenomenului teatral în Suceava. În cazul în care vor continua să vină la Suceava doar pentru reprezentanţii nu am făcut nimic. Ne-am furat singuri căciula. Ori, dacă la mijloc o fi de împărţit un plic, situaţia este şi mai jenantă, pentru că multă lume crede în acest proiect.

Deocamdată, nimeni nu ştie ce rezervă viitorul, iar întâlnirea pe care artiştii au avut-o astăzi cu presa nu a ridicat ceaţa care persistă.

Teatru putem avea la Suceava şi prin invitaţii trimise unor trupe din ţară, aşa cum s-a întâmplat şi până ieri. Compania Teatrală Bucovina ar trebui să fie altceva, nu doar un soi de impresar. Mai nou, a primit şi un miliard de lei vechi din partea Primăriei Suceava, o sumă nu prea mare, dar care poate reprezenta un început.

Răspunsul la întrebarea din titlu e că avem şi nu avem teatru. Mai bine zis, avem reprezentaţii teatrale, dar nu avem o trupă de teatru, un regizor şi tot ceea ce mai este necesar pentru a pune bazele solide pentru un fenomen de durată.

Pentru cine nu ştie, OCS este o trupă înfiinţată în 1997 în Constanţa compusă din Dan Amariei – voce, Nicolae Aramă (Nucu) – chitară, Cezar Panait (Kaiser) – bas, Mihnea Dobrotă (Micnos) – tobe. Dintre cele mai cunoscute piese muzicale, pot fi enumerate: Vara pe Oliţă, Cine e de vină, Copilul rebel, Două beri goale, Razna, Nu încerca aşa ceva acasă… etc. Preţul biletului va fi de 20 de lei.

În următoarea săptămână, vineri, 26 februarie, ora 21.00, The mono jacks, o trupă de rock indie-alternativ, cu: Doru, la voce şi chitară, Florin (chitară,voce), Hasan (chitară bas), Dorian (tobe), ne vor cânta piese ca: Superstitions, Evil, Come Back Girl, Maria, Push the Pedal, When I Was Gone, We’ll Need a Rescue şi altele. Intrarea va fi 10 lei.

Muzica adevărată nu moare niciodată. De asta m-am convins şi eu şi ceilalţi suceveni care au fost în noaptea de sâmbătă la <Discoteca de altădată>. Petrecerea la care se ascultă muzica anilor ’70, ’80 si ’90, găzduită de Disco Vox din incinta Casei de Cultură din Suceava în fiecare lună, adună un public în mare parte fidel.

Este dovada vie că tinerii şi cei mai puţin tineri se pot distra împreună excelent. Imediat ce s-a dat startul la distracţie a început şi dansul, majoritatea celor prezenţi trecând repede peste tracul de început. Nici nu a fost greu, când din boxe a răsunat celebra „The Lady in Read”, a lui Chris de Bourgh, mobilizatoarea piesă „I will survive”, a Gloriei Gaynor, ori nelipsita Meniaito, asta ca să dau doar câteva exemple.

Organizatorii, mai bine zis oamenii care au venit cu ideea <Discoteca de altădată>, spun că s-a format deja un public consecvent, nu puţini fiind cei care se pot lăuda că au fost prezenţi la toate ediţiile de până acum, ceea ce face ca atmosfera de la petreceri să fie familială. Intrarea a costat 10 lei, fiecare participant primind şi câte un tichet pentru tombola ce s-a organizat spre finalul petrecerii. Aşa se face că pe lângă o petrecere de calitate, norocoşii au plecat acasă şi cu premii, constând în produse Oriflame.

Vineri, 15 ianuarie, de la ora 21.00, grupul de blues „99 Degrees” (Gabriel Acsinte – voce, chitară, Dan Saghin – chitară bas, Daniel Borş – chitară, Giuliano Sfichi – baterie) va concerta pe scena clubului Disco VOX din incinta Casei Culturii.

Din programul sugestiv intitulat Keeping the blues alive nu vor lipsi marile referinţe ale genului: Jimi Hendrix, Stevie Ray Vaughan, Eric Clapton, Robert Johnson ş.a.

Constituit în 2007, grupul (ai cărui membri au făcut cu toţii parte din proiectul „Teachers’ Blue Experience”) a susţinut până acum concerte în Suceava (Disco VOX, Fierărie, Colosseum) şi Câmpulung Moldovenesc.

N-aş putea spune că ideea e rea. Anume atragerea turiştilor pentru a-şi petrece timpul liber în judeţul Suceava şi, implicit, pentru a-şi cheltui banii. Numai că promovarea zonei şi mash-ul de pe Casa de Cultură Suceava sunt două aspecte total diferite.

Nu poţi promova la tine acasă o zonă pe care o cunoaşte tot omul. Adică tu, Consiliu Judeţean, vrei să le spui sucevenilor că ar fi bine să meargă la o pensiune de la Vatra Dornei sau Suceviţa. Păi nu asta e ţinta. Dacă vrei să atragi turişti trebuie să te prezinţi la târguri naţionale şi internaţionale de profil. Să vii cu programe concrete prin care să-i convingi pe nehotărâţi că au ce căuta în Bucovina. Asta înseamnă promovarea turismului, nu mash-ul ăla reşapat de la manifestările de anul trecut.

Pe de altă parte, pe mash scrie mare „Crăciun în Bucovina. Proiect promovat de Consiliul Judeţean Suceava şi Primăria Municipiului Suceava”. Ori, din câte cunosc eu, pe această temă, proiectul pentru anul 2009 nu există. Adică promovezi ceva de nu poţi organiza.

Ca o ironie, la doi paşi de acest mash, doi oameni ai străzii caută într-un buncăr după mâncare. Poate că asta vor să le arate autorităţile sucevene turiştilor care vor alege să-şi petreacă Crăciunul în Bucovina.

Din peisaj nu lipsesc nici munţii. Nu Obcinele Bucovinei, ci munţii de lut excavaţi de buldozere cu ocazia lucrărilor de reabilitare a reţelelor de canalizare din centrul municipiului Suceava.

Era oare nevoie de acel mash pe Casa de Cultură sau a fost amplasat doar pentru a gâdili orgoliul marelui geniu al poporului pentru care judeţul Suceava e mult prea mic?

Primarul Ion Lungu o face pe neştiutorul şi anunţă că el nu a dat aviz, deşi nici un banner, mash sau cum s-or mai numi aceste afişe, nu se poate amplasa în acest târg fără ştirea reprezentanţilor administraţiei locale. Prin absurd, dacă se întâmplă aşa ceva, în cel mult 24 de ore situaţia este readusă la normalitate. Nu s-a întâmplat şi în cazul mash-ului anti PSD, care va rămâne acolo până luni, în ciuda dispoziţiilor Biroului Electoral Judeţean Suceava şi ale Biroului Electoral Central.

Surse care au asistat la montarea acestui mash imens pe Casa de Cultură din Suceava spun că totul s-a făcut sub patronajul Primăriei.

„Poliţiştii comunitari, care sunt plătiţi de Primăria Suceava, au transportat acel mash şi tot ei au stat şi au supravegheat cum este amplasat, pentru a preveni eventualele incidente”, a mărturisit unul dintre martorii acestui eveniment.

Este singura explicaţie plauzibilă, pentru că altfel nu ar fi posibil ca pe o clădire din centrul municipiului Suceava să se lucreze intens, la vedere, fără ca nimeni să observe ceva. Iar dacă pe Casa de Cultură, o clădire aflată în proprietatea sindicatelor, ar fi urcat persoane neautorizate, ne-am fi aflat în faţa unei încălcări a legii.

Singura variantă este aceea că mash-ul a fost amplasat din ordinul şefilor PD-L Suceava, iar poliţiştii comunitari au fost lacheii de serviciu.

Sunt tare curios care vor fi concluziile pe care Poliţia Suceava le va prezenta ca urmare a plângerilor depuse de PSD pentru această încălcare a deciziilor BEJ şi BEC şi dacă se va întocmi vreun dosar penal împotriva persoanelor cu funcţii de conducere, că de acari păuni ne-am cam săturat cu toţii.

De ce spun asta? În primul rând pentru că slujba religioasă, parada militară, atât cât a fost ea, şi depunerea de coroane s-au derulat într-o atmosferă muncitoresc-câmpenească.

La începutul manifestărilor, în timp ce preoţii oficiau în faţa monumentului „Bucovina înaripată” slujba religioasă, muncitorii care lucrează pe strada Nicolae Bălcescu, între Casa de Cultură şi intersecţia cu McDonald’s, nu au găsit altceva mai bun de făcut decât să-şi arate hărnicia. Astfel, în anumite momente, glasurile preoţilor au fost aproape acoperite de zgomotele utilajelor.

Înainte ca situaţia să devină de-a dreptul penibilă, admonestaţi probabil de vreun reprezentant al Primăriei Suceava, muncitorii au făcut o pauză şi nu au mai tulburat manifestările.

Nu au fost singurii cărora nu le-a prea păsat de Ziua Naţională a României. În faţa Casei de Cultură, celebrul Filuţă şi-a instalat un cort, iar oamenii săi au aprins, încă de la primele ore, focuri pentru grătar şi vin fiert.

Fumul scos de lemne s-a propagat, fireşte, spre militarii care stăteau în formaţie în faţa monumentului „Bucovina înaripată”. Cam aşa a fost sărbătorită Ziua Naţională a României la Suceava, între buldozere şi fum de grătar. A, să nu-l uit pe cel care a prezentat formaţiile militare. Deşi era vorba de numai trei unităţi, de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Suceava, de la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Suceava şi de la Colegiul Naţional Militar „Ştefan cel Mare” Câmpulung Moldovenesc, „maestrul de ceremonii” s-a încurcat de vreo două ori, bâlbâielile sale stârnind amuzament.

Şi încă un lucru care denotă că manifestările de astăzi au fost organizate în bătaie de joc. Pe stâlpii din centrul municipiului Suceava, steagurile ţării lipseau aproape cu desăvârşire.

Erau aruncate câteva, ici-colo, pe drumul dinspre Prefectură spre Casa de Cultură. Dar chiar şi acolo unde acestea erau amplasate se vedea că totul s-a făcut în pripă, pentru că altfel nu s-ar justifica un drapel încurcat în fire şi cabluri. În rest, stâlpii erau plini doar cu Traian Băsescu, de parcă 1 decembrie este ziua sa şi nu Ziua Naţională a României.

Să nu aruncaţi cu pietre în mine dacă nu voi intra în foarte multe amănunte tehnice. Cultura mea muzicală nu-mi permite, aşa că mă voi axa mai mult pe amănunte de culoare şi atmofseră.

Fără să greşesc, pot spune că vineri seară a fost un concert pour les connaisseurs în Discoteca Vox, de la subsolul Casei de Cultură. Chiar dacă nu au avut în faţă un public foarte numeros, Berti Barbera şi Nicu Patoi au stârnit aplauze după fiecare melodie interpretată.

Genul blues rythm&blues pe care cei doi îl promovează se adresează unui public destul de exclusivist, iar asta s-a văzut prin numărul persoanelor prezente în Discoteca Vox.

Cine a venit, nu a avut ce regreta, atât Berti Barbera, cât şi Nicu Patoi dovedindu-se adevăraţi maeştri. Prelucrările după melodii celebre ale unor trupe precum Led Zeppelin sau Pink Floyd au fost pe placul publicului.

Poate că o promovare ceva mai acătării ar fi adus şi mai mulţi spectatori, mai ales că nu în fiecare zi îl poţi revedea acasă pe Berti Barbera, un artist foarte apreciat prin Bucureşti.

Nici Nicu Patoi nu a fost mai prejos, iar talentul său va exploda cu siguranţă în scurt timp. Săptămâna care urmează, Discoteca Vox va fi în mare fierbere. Joi seară vor concerta cei de la T-Jazz, iar vineri seară vine Luna Amară. Seara de sâmbătă este rezervată hip-hop-ului, cu trupele Paranoia şi 9mm, iar duminică seară va concerta Byron, fostul solist al trupei Kumm.

Ca în fiecare an, pe 1 Decembrie va fi organizată o mică manifestare dedicată Marii Uniri de la 1918. În ceilalţi ani, pe scena improvizată din faţa Casei de Cultură mai cântau fanfara Primăriei şi, eventual, cei de la Ansamblul Ciprian Porumbescu.

Săptămâna viitoare, într-un an de criză profundă, s-au alocat fonduri suplimentare pentru manifestările prilejuite de Ziua Naţională a României.

În afara fanfarei Primăriei şi a Ansamblului Ciprian Porumbescu, care teoretic nu trebuie să ne coste nici un leu, pentru că sunt plătite de la buget, pe scenă au fost aduse şi alte nume.

Aurel Tămaş este unul dintre interpreţii de muzică populară care le va cânta sucevenilor. Tămaş este cunoscut ca un apropiat al PD-L, dovadă că la începutul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale a fost prezent la Suceava, unde a concertat în sala mică a Casei de Cultură (foto). Cu acel prilej, interpretul nu s-a sfiit să declare public că susţine PD-L-ul şi pe Traian Băsescu.

Pentru atragerea mulţimilor electorale, cu ocazia zilei de 1 Decembrie va mai susţine un recital în centrul municipiului Suceava şi o altă solistă de muzică populară, Mariana Anghel, în timp ce prezenţa altui nume mare al folclorului românesc, Nicolae Furdui Iancu, este incertă.

Spectacolul folcloric a fost rotunjit prin invitarea unor fanfare din comunele sucevene, iar publicul tânăr va avea parte de un concert cu formaţia Hara.

Întâmplător, dar pur întâmplător, spectacolul dedicat Zilei Naţionale a României va coincide cu aprinderea becurilor din bradul de Crăciun şi cu un foc de artificii.

Din decor mai lipseşte un tort imens din care să iasă la momentul potrivit, nu, nu vreo vedetă din Playboy, ci chiar Traian Băsescu.

Până atunci mai este timp de reflecţie.

Raţiunile pentru care bradul tradiţional din centrul municipiului Suceava a fost adus încă de pe 20 noiembrie îmi scapă. Asta cu atât mai mult cu cât temperaturile care se înregistrează în aceste zile sunt cu mult peste media normală a sfârşitului lunii noiembrie.

Conducerea Primăriei Suceava putea aştepta până săptămâna viitoare, pentru că timp era berechet până la 1 decembrie, ziua când vor fi aprinse luminile în brad. Ptiu, cred că mă înşel. Anul trecut, bradul ce Crăciun a fost inaugurat pe 28 noiembrie. Şi tot atunci ne-a venit şi mocăniţa. O, tempora, o, mores. Cred că iar dau rateuri. S-ar putea ca bradul de Crăciun să se aprindă mai devreme anul acesta. Mâine seară, pe 21 noiembrie. Şi asta pentru ca sucevenii să fie luminaţi înainte de a pune ştampila pe buletinul de vot la alegerile prezidenţiale de duminică.

Că tot veni vorba de brad, anul acesta e mult mai mic decât anul trecut. Asta poate şi pentru că-i an de criză. Şi tot din motive financiare nu vor mai fi 6 brazi ca anul trecut, ci doar 4. Locuitorii din Iţcani au fost tăiaţi de pe listă, la fel cum se va întâmpla şi cu sucevenii din zona Areni.

Dacă tot nu sunt bani, oare nu era mai sănătos să fie adus un singur brad, cel din centrul oraşului?

Sunt convins că orice sucevean ar fi înţeles cum stă situaţia, iar bradul din faţa Casei de Cultură era suficient pentru ca spiritul Sărbătorilor de Crăciun să ajungă în inimile tuturor locuitorilor oraşului.

Nu aş fi scris acest material, dacă nu aş fi aflat că din culise s-ar fi tras sfori. Nu pentru cortina de pe scena Casei de Cultură, ci pentru ca totul să iasă aşa cum şi-au dorit anumite persoane.

Câştigător al concursului de Mister a fost desemnat Matei Ignătescu. Nimic spectaculos până aici. Nici faptul că este fiul unui om de afaceri şi al unei avocate din Suceava nu prezintă un element de senzaţie.

Gurile rele spun că premiul a fost acordat pentru că familia Ignătescu a sponsorizat Balul Bobocilor de vineri seară, prin intermediul firmei de avocatură şi prin postul local Antena 1 Suceava.

Nu ştiu dacă lucrurile stau exact aşa, dar elevii de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” s-au împărţit în două tabere când s-a anunţat câştigătorul. Prin sală circula zvonul că totul era stabilit dinainte, şi că sponsorizarea de 5.000 de lei ar fi fost condiţionată de acordarea acestui premiu.

Eu vreau să cred că lucrurile nu stau aşa şi că băiatul a câştigat corect premiul. A mai fost un alt amănunt care m-a frapat în acest caz. Băiatului i-a mai fost acordat un premiu, „din obligaţie”, aşa cum s-ar fi exprimat una dintre persoanele direct implicate.

Este posibil ca şi premiul de Mister să fi venit tot din aceleaşi „obligaţii”. Repet: sper să fie doar nişte aiureli, iar dacă este aşa îmi cer scuze anticipat, mai ales în faţa acelui copil.

Rămâne sămânţa de neîncredere sădită în rândul elevilor care au participat la eveniment şi care au anticipat sau au fost informaţi despre deznodământ. Pentru Matei Ignătescu preţul acestui succes are repercusiuni mult mai vaste decât suportarea acelor huiduieli, un lucru deloc simplu la vârsta sa şi în faţa unui liceu întreg. E viitorul pe care trebuie să-l înfrunte. Suspiciunile de vineri seară nu vor dispărea niciodată. Dimpotrivă, vor fi alimentate cu orice prilej şi amplificate.

Din păcate, asta e starea de spirit a naţiunii noastre. O suspiciune permanentă, care pleacă încă de la grădiniţă şi şcoala primară. Iar consecinţele le suportăm cu toţii.

Cu noaptea în cap, câteva mii de suceveni au fost determinaţi să lase patul călduţ de acasă pentru frigul de afară. A fost sarcină de partid pentru mobilizarea maselor, iar fiecare dintre persoanele desemnate cu organizarea s-a întrecut pe sine pentru a putea raporta cifre cât mai mari la analiza pe care o va face Gheorghe Flutur.

În centrul municipiului Suceava, sfidând cele 0 grade Celsius, deputatul Ioan Balan se ocupa de ultimele detalii ale plecării spre mitingul de la Iaşi. Câteva autocare, microbuze şi maşini personale erau cu motoarele pornite şi aşteptau clienţii pentru călătorie. Totul era supervizat de un grup numeros de poliţişti comunitari. La 7 dimineaţa am numărat în zona din faţa Casei de Cultură Suceava nu mai puţin de 10 poliţişti comunitari. Aveau sarcină precisă de a-i păzi pe cei vreo 200 de democrat-liberali. Nu ştiu dacă îi păzeau de posibilii “reacţionari” din PSD Suceava sau de câinii comunitari, singurii care circulau la acea oră prin centrul oraşului.

Drumul spre Iaşi a fost la fel de plin. Locul de întâlnire pentru PD-L-iştii suceveni a fost Drăguşeni, acolo unde zeci de mijloace de transport stăteau cuminţi în aşteptarea organizatorului şef.

Sarcina de partid aducerea unui număr mare de oameni la Iaşi a fost îndeplinită cu avânt revoluţionar şi în celelalte judeţe ale Moldovei, astfel încât la mitingul care va avea loc peste aproximativ o oră vor fi prezenţi zeci de mii de oameni.

Toate acestea îmi aduc aminte de ultima vizită la Iaşi a lui Nicolae Ceauşescu. Era în toamna lui 1988, la deschiderea anului universitar, dacă îmi aduc aminte bine, iar pentru ca totul să iasă ca la carte am fost mobilizaţi la repetiţii timp de două săptămâni.

Pe Ceauşescu nu l-a ajutat cu nimic acel miting uriaş, iar mie, ca şi multora dintre cei aduşi acolo, mi-a creat doar un dezgust total. Asta simt şi acum faţă de această mobilizare extraordinară, cu costuri pe măsură, bineînţeles. Stau şi mă gândesc oare dacă banii cheltuiţi pentru deplasarea la Iaşi nu ar fi fost mai folositori ţăranilor care nu au cu ce-şi ara pământul sau studenţilor care nu au cu ce-şi cumpăra cărţi