S-a întâmplat şi vineri seară, când târgul nostru îngheţat a găzduit patru concerte importante. Nicăieri nu a fost asistenţă maximă, iar dacă vor să mai scoată şi ceva profit, dar şi să ofere posibilitatea sucevenilor să participe la mai multe evenimente similare, administratorii cluburilor, restaurantelor sau discotecilor ar trebui să-şi facă un plan de bătaie comun.

La Padrino au cântat Berti Barbera şi Nicu Patoi, iar sala a fost departe de a se umple. Multe mese au rămas goale deşi apăreau drept rezervate. La fel s-a întâmplat şi la Giovani, unde au cântat cei de la Trupa Veche. Foştii colegi ai lui Tudor Chirilă, din trupa Vama Veche, şi-au pierdut serios din celebritate, iar scaunele goale de la Giovani de vineri seară spun multe despre asta.

În Disco Vox au ajuns clujenii de la Kumm. Ca şi Berti Barbera, cei de la Kumm nu sunt pentru prima dată la Suceava în ultimele luni, fapt care s-a simţit în încasări şi prezenţă.

Nici în pub-ul La fierărie nu a fost prea mai aglomeraţie, deşi locaţia nu este foarte mare. Daniel Iancu şi al său hit „Vine valu’ îmi ia calu’” nu a reuşit să umple sala.

Başca şi faptul că toate cele patru concerte au început la ore apropiate, ceea ce a făcut imposibilă prezenţa în două locuri diferite în aceeaşi seară. O fi prea mult pentru Suceava pentru o singură seară?

Albumul Far From Telescopes a fost lansat oficial pe 30 octombrie 2009, într-un club din Bucureşti.

Referitor la titlu, unul dintre membrii trupei spunea: „Ne-am chinuit cel mai mult să găsim un nume de album. Am încălcat o mulţime de deadline-uri, era să nu intre discul în producţie şi nu am putut să cădem de acord asupra unui nume. Într-un final, chiar când cântam una dintre piesele lo-fi, Cătălin a cântat versul respectiv şi toţi am simţit că asta descrie atât partea serioasă, cât şi partea mai jucăuşă a discului.”

De pe internet am mai aflat că printre piese sunt strecurate şi câteva înregistrări lo-fi. „Sunt înregistrate chiar într-o bucătărie.” mărturisea acesta cu ocazia lansării albumului. „Noi suntem foarte abulici, ne contrazicem foarte mult între noi şi am avut destul de multe piese din care a trebuit să alegem. Eu aveam o mică părere de rău după anumite piese la care s-a renunţat. Atunci am venit cu ideea asta de lo-fi, cu care i-am păcălit pe colegi ca să pună pe disc şi piesele care îmi plăceau mie. Aşa a intrat pe disc piesa «Bad Day».”

Au existat însă şi voci care au fost de părere că tranziţia spre indie-rock nu se potriveşte foarte bine formaţiei, şi care au descris albumul drept o involuţie mai degrabă decât o evoluţie.

Formaţia îi are în componenţă pe Cătălin Mocan – voce (2005-prezent), Eugen Nuţescu (Oigăn) – chitară, voce, muzicuţă (1997-prezent), Kovács András – clape (1997-prezent), Mihai Iordache – saxofon (2003-prezent), Alexandru Miu – bas (începând cu 2010), Paul Ballo – tobe (2009-prezent).

Vineri seară, 29 ianuarie, de la ora 21.00, la disco VOX, a cântat din nou trupa T-Jazz. Au cântat în deschidere “Moonlight Shadow”, o trupă compusă din trei liceence ambiţioase (baterie, bass, chitară) şi un băitan pus pe şotii responsabil de solo-urile de chitară. Prezentarea trupei ar fi de prisos, pentru că e arhicunoscută deja, cu o singură excepţie: Laur Fratoştiteanu la bas.

Repertoriu complet (cred) a fost: I remeber Pat şi Sunky City – compoziţie proprie, urmate de: Al Jarreau – Agua De Beber, Al Jarreau – Mas Que Nada, Chick Corea – Spain, Christian Scott – So What, Herbie Hancock – Chameleon, Jaco Pastorius – The Chicken, John McLaughlin – One Nite Stand , Marcus Miller – 3 Deuces, Marcus Miller – Power, Marcus Miller – Red Baron, Mike Stern – My Favorite Things, Scott Henderson – Dolemite, Taylor Seyer – Mercedes Benz, şi Victor Wooten cu binecunoscuta piesă Amazing Grace. S-a cântat, nu glumă! Aşa cum ne-au obişnuit deja, băieţii au demonstrat încă odată că se pricep să facă muzică de calitate. Au fost momente electrizante, definite de combo-uri bass – chitară, voce – chitară şi nu în ultimul rând un solo baterie de zile mari. Demn de menţionat a fost basistul, cu nişte partituri unice, care a ridicat sala în picioare. Una peste alta, a fost un concert pe cinste, cu artişti serioşi şi devotaţi meseriei, oameni care trăiesc printre noi, dar care pot impresiona şi urechile celor mai exigenţi critici.

Muzica adevărată nu moare niciodată. De asta m-am convins şi eu şi ceilalţi suceveni care au fost în noaptea de sâmbătă la <Discoteca de altădată>. Petrecerea la care se ascultă muzica anilor ’70, ’80 si ’90, găzduită de Disco Vox din incinta Casei de Cultură din Suceava în fiecare lună, adună un public în mare parte fidel.

Este dovada vie că tinerii şi cei mai puţin tineri se pot distra împreună excelent. Imediat ce s-a dat startul la distracţie a început şi dansul, majoritatea celor prezenţi trecând repede peste tracul de început. Nici nu a fost greu, când din boxe a răsunat celebra „The Lady in Read”, a lui Chris de Bourgh, mobilizatoarea piesă „I will survive”, a Gloriei Gaynor, ori nelipsita Meniaito, asta ca să dau doar câteva exemple.

Organizatorii, mai bine zis oamenii care au venit cu ideea <Discoteca de altădată>, spun că s-a format deja un public consecvent, nu puţini fiind cei care se pot lăuda că au fost prezenţi la toate ediţiile de până acum, ceea ce face ca atmosfera de la petreceri să fie familială. Intrarea a costat 10 lei, fiecare participant primind şi câte un tichet pentru tombola ce s-a organizat spre finalul petrecerii. Aşa se face că pe lângă o petrecere de calitate, norocoşii au plecat acasă şi cu premii, constând în produse Oriflame.

Vineri, 22 ian 2010 ora 21.oo, pentru iubitorii de muzică electronică va fi un program de Drum&Bass cu Andru, Bobbu şi alţii.

Sâmbătă, 23 ian 2010, ora 21.00, concert rock în care trupa Rava îşi va prezenta noul album „Super Magic Love”.

Duminică, 24 ian 2010, ora 20.oo va fi seară black and death metal conturată de trupele Daemonicus (Suedia) şi Shadowsong (Suceava).

Vineri, 29 ian 2010, ora 21.oo, binecunoscuta formaţie suceveană, T-Jazz, va încânta publicul cu un repertoriu format din piese ale celebrilor: Herbie Hancock, John McLAUGHLIN; Marcus Miller, Scot Henderson, Al Jarreau, Chik Corea dar şi ceva piese proprii.

În seara de sâmbătă, 30 ianuarie 2010, distracţie cu tematica „Discoteca de altadata”.

Vineri, 15 ianuarie, de la ora 21.00, grupul de blues „99 Degrees” (Gabriel Acsinte – voce, chitară, Dan Saghin – chitară bas, Daniel Borş – chitară, Giuliano Sfichi – baterie) va concerta pe scena clubului Disco VOX din incinta Casei Culturii.

Din programul sugestiv intitulat Keeping the blues alive nu vor lipsi marile referinţe ale genului: Jimi Hendrix, Stevie Ray Vaughan, Eric Clapton, Robert Johnson ş.a.

Constituit în 2007, grupul (ai cărui membri au făcut cu toţii parte din proiectul „Teachers’ Blue Experience”) a susţinut până acum concerte în Suceava (Disco VOX, Fierărie, Colosseum) şi Câmpulung Moldovenesc.

Fiind un iubitor al muzicii de calitate şi nu un microbist, cu atât mai puţin împătimit de politică, a ales să participe la concertul trupei T-jazz.

Au cântat în deschidere o trupă care reproduce rock cu piese gen System of a Down, şi altele cunoscute în anii de liceu a generaţiei actuale. Apoi au venit la rând “monştrii sacri”, daţi-mi voie să-i numesc aşa, pentru că le-au dat o lecţie de muzică celor dinaintea lor şi au avut o prestaţie muzicală puţin spus impecabilă. Apariţia unei soliste vocale, anume Oxana Şameschin, o tânără frumoasă şi cu o voce imbatabilă, a fost surpriza plăcută. La fel ar putea fi catalogată şi apariţia lui Daniel Dragomirescu la bas, (şi nu oricum, pentru că a cântat de a înlemnit publicul) eu l-am văzut până aseară cântând doar la chitară.

Au fost cântate piese ca: Amazing Grace, finalizată cu un duet de solo-uri mai întâi la bas. Apoi, „domnul profesor”, cum e ştiut mulţi anume Marius Vrânceanu, a arătat că ştie a mânui chitara în mare fel. Au mai urmat printre altele (nu mi le amintesc chiar piesă cu piesă), All Blues, Mash che nada, My favorite things, Can’t take my eyes of of you, Power la care iarăşi combo-ul chitară-bas ne-a încântat câteva minute cu un solo de nota zece. Cameleon, piesă în care Lucian Rusu a arătat ce se poate face cu tobele, o melodie grea dar foarte bine reprodusă şi trăită la maxim atât de membrii trupei cât şi de public.

Publicul a fost receptiv, chiar dacă genul muzical nu e foarte uşor digerabil pentru necunoscători, locurile au fost toate ocupate şi, foarte interesant, mare parte dintre tinerii care veniseră cel mai probabil să-i susţină pe colegii lor care au cântat rock în deschidere, s-au întors din drumul spre ieşire parcă hipnotizaţi de muzica ce a urmat şi au stat până la final ţinuţi în priză de aceşti maeştri locali. Din păcate, aceşti artişti nu sunt mai mult mediatizaţi şi încurajaţi de un public mai numeros, cu toate că o merită cu prisosinţă.