Personajul principal în jurul căruia se construieşte istoria a ceea ce pare cea mai mare împroprietărire a României este ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Cel puţin la vedere, pentru că multe voci spun că, de fapt, nu este decât o rotiţă într-un mecanism diabolic şi bine pus la punct, prin care forţe masonice au gândit să pună mâna pe o avere de câteva miliarde de euro.

Despre aceste legături cu fracmasoneria se ştiu destul de puţine, secretul fiind destul de bine păstrat. Chiar şi aşa, de-a lungul timpului s-a mai răsuflat câte ceva. Cum ar fi aceea că ÎPS Pimen este Templier afiliat la Loja “Fiii coloniei lui Traian” din Nordul Moldovei. În această calitate, ÎPS Pimen a avut şi câteva întâlniri importante. Pe 14 martie 1991 a avut o discuţie particulară cu Jean-Paul Coteron, preşedinte al Fundaţiei Forum Masonic din Elveţia, iar pe 8 ianuarie 2003 l-a întâlnit pe Philip Green, director pentru Europa al companiei DHL, membru în Loja Mamă (RSAA).

Discuţii pe tema masoneriei au apărut şi în vremea când secretar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor era Anton Hrib. În instituţie nu se întâmpla mai nimic fără ştirea lui Hrib, care în 10 ani nu şi-a luat nici o zi de concediu. Influenţa lui Anton Hrib asupra ÎPS Pimen a fost justificată prin aceea că arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor avea un rang inferior în cadrul lojei masonice din care ambii făceau parte.

Firesc, apare întrebarea dacă cele 166.613 hectare de pădure câştigate în instanţă de Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina în numele Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor vor fi folosite în interesul Bisericii Ortodoxe Române sau uriaşa avere va fi gestionată de un grup restrâns de persoane.

Pentru a-şi atinge scopul de a prelua cele aproape 200.000 de hectare de pădure, între membrii fondatori ai Fundaţiei Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina s-au numărat persoane cu o mare influenţă, la fel cum se întâmplă şi cu actuala structură de conducere a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, respectiv Adunarea Eparhială.

Printre aceştia se află Gheorghe Flutur, fost senator şi ministru al Agriculturii, fost director al Direcţiei Silvice Suceava, actual preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava şi vicepreşedinte la nivel naţional al principalului partid de guvernământ, PD-L. Între timp, Flutur s-a retras din rândul membrilor fondatori ai Fundaţiei Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina, dar declaraţia dată în momentul în care Curtea de Apel Timişoara a acceptat retrocedarea celor 166.613 hectare de pădure pare să spună altceva. Acum o lună, Flutur a declarat: „Am fost şi am rămas un susţinător al retrocedării integrale a proprietăţilor confiscate în perioada regimului comunist. Iar acum, pentru toţi cei care au fost nedreptăţiţi, chiar dacă a durat foarte mult, justiţia din România a făcut dreptate”, cuvinte care au surprins pe multă lume.

Şi la nivelul Adunării Eparhiale se pare că lucrurile sunt gândite pentru ca influenţa să fie maximă, cel puţin la nivel judeţean. Printre membrii Adunării Eparhiale se numără Vasile Mandici, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Gheorghe Bedrule, judecător la Judecătoria Suceava, dar şi Dumitru Teodorescu, directorul publicaţiei „Crai Nou”.

Toată nebuloasa în jurul acestui subiect a fost întreţinută şi de ÎPS Pimen, care de-a lungul celor 9 ani de la iniţierea acţiunii în instanţă privind retrocedarea celor 192.000 de hectare de pădure (cele aflate pe teritoriul României, pentru că mai există alte câteva zeci de mii în Ucraina) a păstrat tăcerea. Singurele sale ieşiri au fost pentru condamnarea politicienilor care s-au opus retrocedării, pe care nu s-a sfiit să-i atace în public. Şi cam asta a fost tot. În rest, tăcere şi secretomanie, toate acestea întărind ideea că la mijloc e ceva necurat.

Înainte de toate, vreau să-i mulţumesc domnului Teodorescu pentru că mă citeşte, mai ales că este în concediu, cum nu i s-a întâmplat în ultimii 8-9 ani, şi îşi răpeşte din timpul de odihnă şi refacere.

Nu înţeleg însă de ce domnul Teodorescu nu are bărbăţia necesară de a-mi rosti numele şi a spune răspicat ce-l supără. Dacă se gândeşte că-mi va face reclamă la ziarul pe care-l conduce, nu cred că această ipoteză stă în picioare, iar dacă ar fi dorit să-mi transmită un mesaj putea s-o facă direct, la telefon, sau la un suc.

A preferat să fure cititorilor cotidianului „Crai nou” un colţ de informaţie. Nu ştiu câţi dintre cititorii domniei sale vor înţelege la ce s-a referit domnul Teodorescu.

Îi pot spune că nu stă în picioare. Să lămuresc o problemă care-l macină tare pe domnul Teodorescu, cea a banilor. Nu mi-am creat acest blog pentru a mă înscrie la licitaţiile organizate de instituţiile publice în scopul de „a suge” nişte bani care trebuie să ajungă în altă parte, pentru refaceri de drumuri, canalizări etc.

Vreau să spun aici doar ceea ce ziarişti ca domnul Teodorescu nu îndrăznesc s-o facă în ziarele locale. Şi îl asigur că nu am luat nici o leţcaie pentru a spune ce se petrece la „Crai nou” în ultima perioadă. Şi Dumnezeu mi-e martor, dacă tot veni vorba de credinţă, domnule Teodorescu.

Trecând la „purtarea de grijă”, de grija altora, pentru care domnul Teodorescu îşi exprimă revolta, cred că tocmai el este cel care a uitat să le poarte de grijă apropiaţilor săi. Cum altfel s-ar putea explica epurările de la „Crai nou”, a oamenilor care au slujit o viaţă întreagă pentru acest ziar şi brusc s-au văzut eliminaţi.

Domnul Teodorescu a preferat să plece în concediu şi să lase pe altul să facă această treabă murdară. Nu ştiu câtă grijă „părintească” au simţit oameni ca Doina Cernica, Mircea Sfichi, Sava Bejinariu sau Dumitru Brădăţan din partea domnului Teodorescu, dar sunt convins că nu l-au avut aproape în aceste momente dificile. Este foarte posibil ca aceşti ziarişti, oameni până la urmă, să nu mai fi corespuns cerinţelor actuale, să fi fost depăşiţi de evenimente, dar cred că trebuia să li se spună franc cum stau lucrurile. Şi cel care trebuia s-o facă era chiar directorul ziarului. Nu ştiu dacă a făcut-o, dar eu cred că nu.

Iar căderea constantă a ziarului „Crai nou”, mă refer şi la tiraj şi la încasări, i se poate imputa în primul rând domnului Teodorescu. Asta cred că ar trebui să-l preocupe mai mult, nu faptul că eu scriu despre concedierile forţate din curtea domniei sale. Până la urmă, cititorii au dreptul să ştie de ce nu mai regăsesc în paginile ziarului „Crai nou” semnături cu care erau obişnuiţi de ani şi ani de zile.

În concluzie, nu vă cer decât atât: Fiţi bărbat, domnule Teodorescu!

În afara lui Dumitru Brădăţan, în ultima săptămână se pare că a mai plecat încă o persoană, un angajat de la departamentul tehnic.

Dumi B., aşa cum se mai semna uneori gazetarul, era şi acţionar al ziarului, ca de altfel şi pensionaţii Doina Cernica, Sava Bejinariu şi Mircea Sfichi.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu Dumitru Teodorescu. Deşi susţine sus şi tare că nu a fost îndepărtat din conducerea ziarului, Teodorescu „şi-a luat concediu” tocmai acum când se fac restructurările.

„Concediul” de două luni şi jumătate anunţat de directorul ziarului „Crai Nou” este cel puţin ciudat. Spun asta pentru că în această perioadă, Dumitru Teodorescu apare săptămânal cu 2-3 editoriale, dar şi cu articole, cum s-a întâmplat săptămâna trecută, când a consemnat câteva amănunte despre întâlnirea dintre reprezentanţii Regiunii Schwaben şi autorităţile judeţene din Suceava.

Este şi finalul perioadei de evaluare a angajaţilor, aşa cum a dorit Mihai Chira, cel care coordonează activitatea ziarului de aproximativ o lună de zile, ceea ce poate aduce şi alte surprize. Şi nu mă refer aici doar la concedieri, ci şi la alte măsuri, cum ar fi diminuarea salariilor unora dintre angajaţi.

Materialul pe care l-am publicat pe blog acum vreo trei săptămâni începe să prindă contur. Mă refer aici la schimbarea şefimii de la cotidianul “Crai Nou”. Chiar dacă a declarat că este plecat  în concediu pentru “vreo două luni şi jumătate”, încă directorul ziarului Dumitru Teodorescu publică 2-3 editoriale săptămânal, aşa cum nu s-a întâmplat nici în perioada când era pe baricade.

Acum nu ştim dacă are mai mult timp la dispoziţie şi este mai relaxat în a-şi pune în ordine ideile pe care le publică, sau l-or fi atins şi pe el directivele lui Mihai Chira.

Informaţiile sănătoase pe care le am arată că Mihai Chira, noul coordonator al politicii editoriale de la “Crai Nou”, le-a impus angajaţilor un target de performanţă, iar perioada de evaluare este pe final.

Colegul meu din presa scrisă, Dinu Zară, spune că trei dintre “veteranii” ziarului, anume Doina Cernica, Sava Bejinariu şi Mircea Sfichi, au fost “sfătuiţi” să se pensioneze pentru a nu fi aruncaţi ca nişte măsele stricate.

Faptul că “bătrânii” sunt pe făraş a ajuns şi la urechile mele. Mai ştiu, de asemenea, că pentru a reduce cheltuielile de la ziar, Mihai Chira se gândeşte şi la alte reduceri de personal. Şi asta am impresia că-i va afecta şi pe mai tinerii angajaţi ai ziarului, nu doar pe cei trecuţi de prima tinereţe.

Mihai vrea să păstreze oameni care pun osul şi ar putea aduce “Crai Nou” mai aproape de ziarele locale performante. În opinia sa, “veteranii depăşiţi” nu mai corespund acestor cerinţe şi de aceea plecarea lor este foarte probabilă.

Sunt convins că la “Crai Nou” se vor produce schimbări, mai ales că anumiţi oameni de aici au o anumită vârstă şi nu mai au cadenţa necesară.

La fel de adevărat este că ziarul este într-un declin puternic, iar coroborat cu actuala criză economică, ceea ce se traduce prin lipsa materialelor publicitare, nu ştiu cum vor reuşi noii şefi de la “Crai Nou” s-o scoată la capăt.

Mihai Chira mai are în spate şi eşecul unui ziar de sport săptămânal pe care l-a girat în urmă cu vreun an de zile. Eu îi doresc succes, deşi relansarea unui ziar nu înseamnă doar concedieri. Dar asta va afla singur Mihai.

Dumitru Teodorescu, unul dintre cei mai vechi oameni din ziar şi mentor, care deţine şi funcţia de director la „Crai Nou”, a negat vehement ideea unui puci.

„Plec în concediu vreo două luni şi jumătate, pentru că nu am mai fost de 8-9 ani. În această perioadă, la conducerea ziarului va rămâne Mihai, pentru că aşa este şi normal”, a spus Teodorescu.

Cert este că Mihai Chira, cel care deţinea funcţia de director executiv la „Crai Nou”, îşi va intra în pâine de marţi, 14 iulie, cu prerogative de director general.

În acest moment, pachetul majoritar de acţiuni al cotidianului sus-amintit este deţinut de firma Media Sens SRL, în care asociaţia sunt Dumitru Teodorescu şi controversatul om de afaceri Pavel Pădure, cel care a mai fost implicat şi în câteva privatizări care s-au lăsat cu scandal.

În Societatea de Presă şi Editură “Crai Nou” Suceava, editorul ziarului sucevean, totul este controlat de Media Sens Rădăuţi. Aici, Pavel Pădure deţine 71,4% din părţile sociale în vreme ce Dumitru Teodorescu este deţinătorul diferenţei de 28,6% din afacere.

Tranzacţia de acum câţiva ani a fost determinată de greutăţile financiare ale Societăţii de Presă şi Editură „Crai Nou”, iar prin noile mutări se urmăreşte revigorarea ziarului.