“Am fost preşedintele celui mai important club de fotbal din Suceava. Am avut nevoie de fix 223 de zile pentru a desfiinţa echipa. Am vrut să-l bat pe Napoleon, dar am picat testul. Aştept oferte din ţară. Poate data viitoare voi fi mai norocos”.
O maximă mai mult sau mai puţin celebră mi s-a confirmat zilele acestea. „Incompetenţa nu cunoaşte barieră de timp sau de spaţiu”, este textul acestei maxime, iar cel care a pus-o pe hârtie pentru posteritate a avut mare dreptate.
Cu fiecare zi care trece, apar noi date despre mizeria din fotbalul sucevean. Datorii faţă de jucători, memorii depuse la Federaţia Română de Fotbal şi oameni care mint cu neruşinare.
Zilele actualului preşedinte de la Fotbal Club Cetatea sunt numărate. Constestat de suporteri, dar mai ales de rezultate, Ciprian Anton a ajuns la fundul sacului cu promisiuni, iar suporterii cred că nu mai poate fi şef peste destinele formaţiei sucevene.
Rahatul începe să pută. Dar nu oricum, ci urât de tot. Aşa cum am mai scris aici, fotbalul este locul unde afacerile murdare şi banii negri reprezintă obişnuinţa.
O echipă de impotenţi, numită Fotbal Club Cetatea, ne toacă banii aiurea. Nu că ar fi făcut altceva de-a lungul timpului, dar în acest moment nu se întrevede nici o perspectivă de redresare a jocului echipei.
Suma reală de transfer a fotbaliştilor Roheţki şi Onciu la Ceahlăul Piatra Neamţ se cifrează la 300.000 de euro, şi nu la 50.000 de euro, aşa cum s-a anunţat. Unde este diferenţa de 250.000 de euro?
Nu sunt un maestru al cuvintelor, dar vreau ca oamenii din oraşul şi judeţul nostru să ştie cât mai multe din ceea ce ei nu vor să ne spună.
Ei, cei care fac afaceri pe banii noştri, ei, cei care ne sfidează şi ne râd în faţă şi ne cataloghează drept prostime.
O vorbă din bătrâni spunea că de gura lumii nu te scapă nimeni. De asta se tem toţi cei care au o muscă pe căciulă. Să-i ajutăm. Să le luăm musca şi s-o punem sub lupă, s-o vadă toată lumea.
Sandrinio Neagu,
un simplu ziarist.
