Sandrinio Neagu

Pentru că am de scris câteva cărţi şi de lucrat şi mai multe, am să-i abandonez pe cimpanzeii politici.

Deşi nu-i preţuiesc pe toţi gazetarii suceveni, le admir tuturor munca şi încrâncenarea cu care fac meseria asta riscantă, fiecare după priceperea lui.

Bolnavi de ei înşişi, cimpanzeii politici aproape că nu mai pot trăi fără să le apară chipurile în ziare şi pe ecranele televiziunilor, fără să se vorbească despre pârţurile lor ca despre mari activităţi civice şi politice, ca despre ceva ce se petrece, lasă urme durabile şi, de aceea, are valoare de ştire.

Cei care deja mă suspectează că aş fi trecut, cu arme şi bagaje (doar mi-s Mercenarul Negru), în barca PD minus L se înşeală.

Odată cu câştigarea alegerilor generale în România de către Convenţia Democratică, prefect al judeţului Suceava a fost numit Vasile Ilie, şeful judeţean al partidului lui Petre Roman şi, fără îndoială, liderul celei mai profesioniste componenţe pe care a avut-o PD vreodată.

În vara anului 1990, Ion Iliescu a vizitat Suceava, iar puhoaiele omeneşti s-au scurs de pe coclaurile judeţene, inundând piaţa „22 decembrie”, fostă „23 august”, că-aşa suntem noi, sucevenii, veşnici glorificatori de noi înşine prin revoluţiile cu care nu am avut nici o treabă.

Nu-i cunoscusem pe liderii comunişti din judeţ, nici măcar pe cei ai unei tehnocraţii autentice, precum Ioan Nemţeanu, Traian Dominte sau Gheorghe Toma, deşi pe Gheorghe Toma aveam să-l întâlnesc în zilele următoare, cele ale apogeului forţei sale incredibile.

Ştiu la ce mă expun, dacă dau curs invitaţiei gazetarului Sandrinio Neagu de a intra în arena cu cimpanzei politici pentru a le aminti de origini şi a-i orienta spre jungla fetidă din care provin cu eventuale şuturi în posterioarele lor dolofane.

Mâine voi inaugura o nouă rubrică. Se intitulează „Politicieni în răspăr”, şi l-am rugat pe scriitorul Ion Drăguşanul să se implice în această corvoadă.