Culmea este că aceste avarii accidentale apar în aproximativ aceleaşi locuri şi într-un interval de mai puţin de 24 de ore.

De exemplu, strada Nicolae Bălcescu, de la intersecţia cu strada Ciprian Porumbescu şi până la intersecţia cu Ana Ipătescu, punctul termic Hotel, a fost „lovită” două zile la rând, pe 21 şi 22 iunie, de probleme.

Nu este singurul exemplu în acest sens, în zona cartierului George Enescu întreruperile de apă fiind mai frecvente decât zilele cu regim normal.

Din punctul meu de vedere ar fi mai util ca ACET să-şi schimbe numele, iar noua denumire să fie Societatea Avariilor.

Tare aş fi curios să aflu şi câte avarii s-au produs la reţelele modernizate recent şi din cauza cărora am umblat cu glodul până la genunchi vreo doi ani. Sunt convins că acesta este un subiect care trebuie bine ţinut sub papuc, nu de alta, dar stimabilii de la ACET ar avea de dat nişte răspunsuri.

Că nu se întâmplă aşa ceva se vede cu ochiul liber. Când bate vântul, circulaţia prin municipiul Suceava este un calvar. Praful îţi intră în nas, în păr, în ochi, iar hainele trebuie aruncate direct în maşina de spălat. Nici când ploua situaţia nu este mai bună.

Asfaltul se înmoaie şi prima oprire în casă este tot la baie, pentru a curăţa de noroi încălţămintea şi pantalonii.

Astăzi dimineaţă, un prieten mi-a trimis câteva fotografii din zona catedralei de pe Mărăşeşti. Mai exact, a reuşit să fotografieze două utilaje, un excavator şi o rabă, care lucrau pe strada Grigore Ureche, în faţa fostului magazin „Bebeluşul”, care a ieşit pe Bulevardul George Enescu. Evident, utilajele erau pline de noroi, iar mizeria a ajuns sub roţile maşinilor aflate în trafic, care l-au împânzit prin tot oraşul.

După ce vremea se va încălzi, noroiul se va usca, iar vântul va aduce noi nori de praf prin târg. Pare un ciclul interminabil, un cerc vicios, pe care sucevenii sunt obligaţi să-l suporte. Din păcate, este doar un exemplu din multele care pot fi date pe această temă. Zilele trecute, o firmă care lucrează în oraş nu a găsit alt loc în care să arunce pământul scos din gropi decât pe Bulevardul Calea Unirii, blocând circulaţia pe un sens. Cu alte cuvinte, praf şi noroi, depinde doar de cum vrea Cel de Sus.

Partea bună este că, deocamdată, la robinete curge apă caldă. Asta nu se va mai întâmpla în lunile de vară, iar pentru a scăpa de praful de pe corp ne vom chinui din nou să încălzim oale cu apă.

Vântul care a suflat în rafale a ridicat tot praful rămas pe străzi ca urmare a lucrărilor haotice efectuate de firmele care se ocupă cu schimbarea reţelelor termice, de apă şi canalizare. Şi cum nu era puţin praf, norii luau uneori forma unor fuioare similare celor din iernile cu crivăţ puternic.

Plimbarea de astăzi i-a costat pe toţi cei care au fost pe afară destul de scump. După câteva „adieri” de vânt, părul şi hainele s-au umplut de mizerie, ochii îţi lăcrimează, iar în gură se simt doar asperităţi.

Tot răul spre bine. Spre binele altora. Al ACET-ului, de exemplu, care va emite facturi mai mari, deoarece consumul de apă a crescut astăzi vertiginos, baia sau duşul după o ieşire prin Suceava fiind o condiţie obligatorie.

Şi uite aşa, când nu ploua şi nu-i noroiul cât Casa Poporului, suntem bombardaţi cu nori de praf. E un coşmar care nu se mai termină, şi pe care sucevenii sunt obligaţi să-l suporte încă vreo doi ani.

Bun pentru că se modernizează ceva, prost deoarece voi fi nevoit să înot prin noroi. Nu e un subiect de plâns, pentru că, vorba aia, fără sacrificii nu se poate.

Mai grav este un alt aspect. Strada duce spre Liceul cu Program Sportiv, iar de aproape o săptămână accesul maşinilor mici este posibil doar dimineaţa şi la ceas de seară, când muncitorii îşi termină treaba. În schimb, maşinile de tonaj mare nu au nici o şansă de a ajunge la destinaţie. Şi mă refer aici la buncărele de gunoi din preajma Liceului cu Program Sportiv Suceava, dar şi la locuinţele aflate în acea zonă.

Gunoiul nu a mai fost ridicat de acolo de aproape o săptămână, aşa încât acum zona arată ca una dintr-o ţară subdezvoltată.

Ar mai fi şi o altă problemă, mai gravă chiar decât cea a gunoiului neridicat. În cazul unui nedorit incendiu, pe unde ajung maşinile pompierilor.

Soluţie există, numai că până acum nimeni nu pare să se fi gândit la ea. Un drum de acces poate fi deschis prin curtea Liceului cu Program Sportiv, numai că în poarta acestuia „zac” de luni bune două autovehicule, care blochează orice intenţie de trafic rutier.

Chiar aşa de greu o fi fost ca acest mic amănunt să fi fost rezolvat înainte de începerea lucrărilor? Asta nu mă face decât să consider că inconştienţa este la ea acasă prin Primăria Suceava. Revin şi mă întreb retoric: Cine răspundea pentru că la acele blocuri nu puteau ajunge ambulanţa sau pompierii?

Ai două soluţii. Ori ignori nervii celor care stau în spatele tău, ori faci o cruce mare şi intri în groapă. Sunt scene care se repetă de zeci sau sute de ori pe zi. Şi nu oriunde, ci chiar în centrul municipiului Suceava.

Lucrările pe care firmele care se ocupă cu înlocuirea reţelelor de canalizare au lăsat în urmă peisaje rurale. În graba de a reda circulaţiei traficul de pe strada Nicolae Bălcescu, pe sectorul dintre McDonald’s şi Casa de Cultură, constructorii au acoperit canalele cu balast.

Firesc, pietrişul s-a lăsat, iar pe stradă s-au format cratere cu forme neregulate.

Chiar dacă artera este extrem de circulată, nimeni din conducerea Primăriei nu pare să fi luat în calcul varianta de a acoperi gropile.

Nimeni nu cere betoane sau asfalt nou, dar măcar 1-2 maşini cu pietriş s-or găsi la zecile de balastiere din judeţ pentru a veni în sprijinul şoferilor.

Unde mai pui că cel mai mare crater este chiar pe trecerea de pietoni din faţa băncii Raiffeisen, pe unde sute de oameni păşesc zilnic, printre ei mulţi copii şi bătrâni.

Nu este singura stradă cu acest profil din Suceava. La ieşirea spre Adâncata, strada 22 decembrie este la fel de „bombardată”. Şi pe acolo trec zilnic sute de maşini, iar dacă ai ghinionul să fii nevoit să străbaţi acest traseu în mod frecvent devii sigur clientul unui service.

Minciunile pe care conducerea Primăriei le livrează cu o frecvenţă vecină cu nesimţirea nu au decât darul de a-i irita şi mai tare pe suceveni.

Termenele promise pentru finalizarea lucrărilor nu au fost respectate, cum de altfel nici noile date nu vor aduce căldura şi apa caldă, aşa cum singuri recunosc reprezentanţii firmelor constructoare.

Numai un tâmpit poate crede că şefii acestor firme care ne toacă nervii sistematic nu ştiau de la bun început că nu vor fi în stare să încheie lucrările în timp util.

Nu pot susţine cu certitudine că i-au înştiinţat pe cei de la Primărie că termenele nu vor fi respectate. Cred, totuşi, că au făcut-o. Pentru că altfel nu se justifică şedinţele săptămânale (foto) organizate la Primăria Suceava.

Iar mai marii de la Primărie au preferat să ne arunce minciuni sfruntate în faţă. Una e să anunţi că vine apa caldă şi căldura peste 10 zile, şi alta e să vii să spui că, de fapt, totul mai durează încă vreo 3-4 săptămâni.

Scuze se vor găsi dintre cele mai diferite. Că firma constructoare nu are suficienţi oameni, că a apărut ceva neprevăzut etc.

Ce nu vor să ştie aceşti conducători e că zeci de oameni s-au îmbolnăvit şi stau în propriile case îmbrăcaţi ca afară, exact ca pe timpul regimului comunist. Sunt convins că şefii de instituţii care participă la şedinţele plictisitoare de la Primărie au centrale termice şi nu-şi bat capul prea mult dacă lucrările vor fi finalizate acum sau de Crăciun. Sau poate s-or fi gândit că lipsa căldurii şi apei calde o fi un bonus pentru faptul că mai bine de trei luni oamenii şi-au încălzit la aragaz apă pentru spălat.

P.S. Astăzi am auzit că nici la punctele termice modernizate anul trecut nu e mult mai bine. Cineva a aşteptat aseară jumătate de oră pentru ca apa să se încălzească. În final a renunţat la baia pe care şi-o programase pentru că apa de la robinet era aproape sloi.

Pentru Rudolf Rott viaţa s-a terminat prosteşte, într-o groapă. Este jenant pentru societatea actuală că se poate întâmpla un asemenea eveniment într-un oraş care se vrea cu pretenţii europene.

Ruşinea nu-i absolvă de vină pe cei care erau obligaţi să ia măsuri pentru a evita tragedia. Despre lipsa celor mai elementare norme de protecţie în lucrările care se derulează în municipiul Suceava am mai scris. Acum o lună îmi exprimam speranţa că nu vom fi puşi în situaţia să constatăm accidente de muncă sau, mai grav, decesul unora dintre semenii noştri. Din păcate, lucrurile nu au stat aşa, iar duminică seară un om a căzut victimă capcanelor din Suceava.

Bineînţeles, groapa fusese săpată şi nu era nici semnalizată şi nici asigurată corespunzător, aşa cum sunt alte câteva zeci sau sute din oraş.

Se poate invoca faptul că victima era sub influenţa băuturilor alcoolice. Ţin să spun că nu este o infracţiune să mergi pe jos pe străzile acestui oraş. Este o crimă să laşi de izbelişte aceste gropi.

Cu siguranţă vor fi găsiţi vinovaţi printre reprezentanţii firmei care executa lucrări în acel loc fatidic din Burdujeni unde Rudolf Rott a călcat pentru ultima oară în această viaţă. Nu sunt singurii vinovaţi. O parte din responsabilitate revine şi celor de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava, care nu au luat toate măsurile legale împotriva firmei în cauză, dar şi a celorlalte care dau dovadă de aceeaşi ignoranţă. Primăria Suceava are o altă parte de vină pentru că în contractele încheiate cu firmele de construcţii nu au stipulat termeni obligatorii privind protecţia cetăţenilor, care să meargă până la rezilierea acordului.

Până la urmă se va ajunge la concluzia că mortul este singurul vinovat. Pe Rudolf Rott trebuie să-l apărăm noi, cei care putem avea oricând aceeaşi soartă cu a lui. Suntem obligaţi s-o facem, pentru că altfel ne vom plăti moartea din banii noştri.

După ce ieri a funcţionat normal, terasa cunoscută sub numele „Giovani” a început să fie demontată în cursul acestei zile.

Mai mulţi muncitori lucrau de zor acum câteva ore pentru a strânge mesele, scaunele, umbrelele şi barul. Mai multe ar putea fi motivele pentru care administratorul a decis să tragă obloanele.

Una ar fi legată de finalizarea contractului de închiriere a spaţiului de la fostul restaurant „Naţional”. A doua variantă este legată de scăderea temperaturilor din ultimele zile, care se traduce printr-o scădere a numărului de clienţi. În fine, al treilea motiv poate fi legat de lucrările de pe strada Nicolae Bălcescu, din faţa terasei, care nu alungă pur şi simplu clienţii obligaţi să treacă prin noroaie după fiecare ploaie pentru a se aşeza la o masă.

Indiferent de motive, cert este că terasa „Giovani” nu va mai funcţiona, iar fiţoşii trebuie să găsească alternative.