Sandrinio Neagu

Un coleg din presa centrală, ceva mai hâtru de felul său, a inventat unitatea de măsură „bocul”, plecând de la înălţimea premierului şi sugerând cam cum se mişcă economia românească sub guvernarea lui Emil. Nu vreau să-l contrazic, ci doar să-l completez.

În secolul al XXI-lea în Suceava se lucrează ca acum 50 de ani. Lopeţile şi cizmele de cauciuc au mare căutare, iar betoanele sunt frământate de zor înainte de a acoperi gropile din asfalt.

Muncitorii care lucrează  în oraş pun la pământ tot ce prin în cale. Nu au scăpat nici stâlpii pe care erau montate reclame şi denumirile străzilor.

Pe strada Vasile Bumbac din centrul municipiului Suceava muncitorii care au lucrat în ultima perioadă şi-au strâns sculele şi au plecat. Au lăsat în urma lor şanţuri numai bune de rupt maşinile şi picioarele.

Pe pervazul unui geam de pe strada Petru Rareş de la Piaţa Mare, un boschetar a poposit pentru un scurt somn. Nu a fost deranjat nici măcar de zgomotele muncitorilor care lucrau la doi paşi de el. Nici autorităţile sucevene nu par deranjate de prezenţa acestor oameni, motiv pentru care nu-şi bat capul să găsească vreo soluţie.

Un individ şi-a lăsat maşina abandonată într-o zonă din Burdujeni unde se lucrează pentru lărgirea străzii. În lipsa unei firme de ridicat maşinile, muncitorii au pus mână de la mână şi au urnit autovehiculul. Supravegheaţi de un poliţist comunitar, pentru legalitate.

Firmele care se ocupă cu înlocuirea ţevilor de apă şi termoficare prin Suceava ne macină nervii şi ne pun răbdarea la grea încercare. Coşmarul va mai continua încă mult timp, dacă ne uităm la cum lucrează muncitorii.