Şi cum în Suceava e plin de gropi, iar primul ministru vine să ne viziteze mă gândesc că nu ar fi rău să avem şi „boc-pavele”. E adevărat că ar fi nevoie de multe pavele de asemenea mărime pentru a acoperi întreg oraşul, dar măcar am avea gropi renumite. Iar la cât de găurită este întreaga ţară, cei de la Symmetrica ar face averi colosale brevetând invenţia pe care edilii şi drumarii ar fi obligaţi s-o folosească. Primele semnale au început să fie emise deja. Şi de unde altundeva decât de la Suceava. De câteva zile pe străzile din oraş se lucrează în ritm febril. Muncitorii taie bucăţi de asfalt, iar gropile dispar sub pavele în mod conştiincios. Din păcate nu se întâmplă prin tot oraşul, ci doar pe traseul pe care Emil Boc şi miniştrii democrat-liberali îl vor urma prin Suceava.

Se pare că şi Calea Unirii, acolo unde se circulă bară la bară şi doar pe un singur sens de circulaţie în zona Sălii Unirii, va fi gata până la marea vizită. Adică betonul care a fost turnat de mai multe zile şi care nu s-a întărit va fi adus la condiţii optime, iar porţiunile unde încă nu s-a turnat beton vor beneficia de tehnologie de ultimă generaţie.

Întrebarea e când vom vedea atâta entuziasm şi pe alte străzi. În centrul oraşului, de exemplu, acolo unde nu avem nici măcar suficient balast pentru a nivela gropile. Ce zic eu gropi, craterele care au luat locul carosabilului dispărut în urmă cu luni bune, de le-am şi uitat numărătoarea. De gropile de pe străduţele secundare nu mai spun nimic, pentru că risc să mă fac de râs şi să mă înjure lumea pe motiv că nu trăiesc în târgul ăsta. Soluţia ar fi să-l plimbăm pe Boc prin tot oraşul să vadă cum trăim. La ultimul popas va avea şansa să culeagă şi vreo panseluţă crescută printre pavele. Că doar trebuie să-i ducă şi soţiei un cadou din dulcea Bucovină.

P.S. de seară: Poate era mai indicat titlul “Cu bocul, prin Suceava”.

Bătaia de joc generalizată de care dau dovadă firmele care ne-au transformat oraşul în câmp de război continuă zilnic. Exemple sunt cu toptanul. Nu pot să-mi scot din minte faptul că în august o parte dintre muncitori au primit liber de la mijlocul săptămânii pentru a putea pleca acasă. Aveau de sărbătorit Sf. Maria.

Zilele trecute am observat doi muncitori care tăiau o conductă ce urmează a fi băgată în pământ. Nu foloseau un flex, aşa cum s-ar gândi orice persoană, ci un simplu fierăstrău (foto).

Stau şi mă întreb cât timp vor pierde pentru astfel de operaţiuni, banale până la urmă, şi ce vor face când se vor lovi de lucruri mai complicate.

O altă problemă este praful pe care-l ridică muncitorii. Tot săptămâna trecută, în zona autogării, muncitorii aruncau pământul într-un canal, iar apoi foloseau nişte măturoaie improvizate. Aproape imediat, praful s-a ridicat în aer şi s-a depus peste tot.

Până la urmă cred că este răul cel mai mic, iar norocul nostru este că nu a plouat de mai multă vreme. Un simplu exerciţiu de imaginaţie mă face să mă îngrozesc la acest gând. În loc de oraş cu străzi şi alei asfaltate vom avea o imensă mocirlă. Başca gropile ascunse sub apă, ca desert pentru posesorii de maşini.