Grupul anti-Olărean şi-a desemnat deja candidatul pentru alegerile la funcţia de primar în 2012. Este vorba de Petru Carcalete, care şi-a anunţat public decizia. Nu este nici o surpriză, mai ales că întâlnirile democrat-liberalilor rădăuţeni care vor să scape de actualul primar au devenit o regularitate de aproape un an. S-a pus la punct şi o strategie, iar una din necunoscute era cine va fi desemnat candidat de primar, opţiunile fiind între Petru Carcalete şi Dumitru Mihalescul.

Declaraţiile lui Carcalete la adresa lui Olărean sunt mai mult decât elocvente, iar ceea ce ştie şi ce spune actualul şef al Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava ar putea constitui documentaţie pentru dosare penale la adresa edilului care conduce momentan municipiul Rădăuţi.

„Mi se pare extrem de grav, sunt lucrări care nu sunt făcute cu licitaţii publice, ceea ce este ilegal, şi sunt hotărâri de consiliu local care nu sunt puse în aplicare. Primarul este cel care execută, iar CL este partea legislativă ce conduce un oraş. Nu am fost colegi de partid decât din 2008 încoace, prieten nu mi-a fost niciodată şi nici nu-mi doresc prieteni de felul acesta. Este un om care niciodată nu s-a ţinut de cuvânt faţă de cei cărora le-a promis câte ceva şi când spun câte ceva nu mă refer promisiuni care să încalce legea”, este declaraţia lui Carcalete.

Pe de altă parte, cel care îşi doreşte să devină primar în Rădăuţi peste doi ani recunoaşte că partidul din care face parte i-a folosit pe localnici drept cobai. „Este o experienţă a Organizaţiei PD-L Rădăuţi, din păcate una pe care nu ne-am dorit-o, dar asta este situaţia. A fost o decizie foarte proastă desemnarea lui drept candidat. A fost susţinut de fosta organizaţie PD şi noi am acceptat. Acum, într-o proporţie covârşitoare, nici foştii pedişti nu-l mai susţin”, a mărturisit nonşalant Petru Carcalete.

O fi făcut PD-L Rădăuţi un experiment, dar cu ce sunt vinovaţi oamenii acestui oraş? Poate că Petru Carcalete, Gheorghe Flutur şi ceilalţi democrat-liberali suceveni vor putea să le explice rădăuţenilor cu ce au greşit. Mă tem că nu au nici o explicaţie.

Aştept reacţia lui Aurel Olărean, mai ales că acesta nu este un tip care să accepte prea uşor că a pierdut frâiele unui oraş pe care voia să-l modeleze după chipul şi asemănarea sa.

Prin tot ceea ce face, Aurel Olărean dovedeşte tot mai multe aptitudini specifice unui stat poliţienesc, adică îşi urmăreşte interesele prin „metode samavolnice”. E un om fără scrupule, iar cei aproape doi ani de administraţie „Olărean” fac mai mult decât toate mandatele şi neîmplinirile din perioada ex-ului Mihai Frunză.

Alegerea lui Aurel Olărean în funcţia de primar nu dovedeşte altceva decât prostia noastră ca naţie. Faptul că „deputatul” Aurel Olărean a sărit la gâtul unor poliţişti nu a contat câtuşi de puţin. Oamenii l-au ales şi au sperat că va fi mai bine. Au trecut aproape doi ani din mandatul său de primar, iar ceea ce am contabilizat până acum sunt doar rânjete ironice la adresa legilor, bune sau proaste, ale acestei ţări.

Şi-a favorizat prietenii, le-a oferit spaţii ultracentrale, le-a plătit energia electrică pentru afaceri private din bugetul Primăriei, le-a impus poliţiştilor comunitari să păzească furtul de apă din reţelele publice, le-a dat lucrări pe tavă, fără licitaţii, tot din banul rădăuţenilor.

Cam asta a făcut Olărean în cei doi ani pe care şi i-a petrecut fie pe terasa Primăriei, fie prin faţa instituţiei sau în parcul public oferind audienţe jenante, sau în vizite la tătucul său în ale marinăriei şi ale rachiului.

Şi cum la unii vorba de azi nu mai contează mâine, Olărean nu se dezminte. După ce acum câteva zile îmi spunea că „asfaltarea” cu balast este „cea mai bună tehnologie”, ieri a apărut la Realitatea TV şi a anunţat că firma care se ocupă cu aceste lucrări şi-a atribuţiile, iar balastarea integrală a unei străzi a fost „un exces de zel”.

Sunt convins că acest „exces de zel” va fi răsplătit cu vârf şi îndesat, iar lucrările care nu au fost comandate se vor regăsi în facturile primite de Primărie.

Prin tot ceea ce face, Aurel Olărean nu dovedeşte altceva decât atitudinea unui tiran, iar următorii ani de mandat vor dovedi că acest om nu poate fi decât schimbat. Din funcţie.

Este vorba de Daniel Fădur, un individ care pare logodit cu scandalul, indiferent de funcţia în care s-ar afla, şi care se adaugă lui Dumitru Mihalescul, despre care “Adevărul” a scris că era furnizor de electrocasnice şi electronice pentru ministerul condus de Monica Iacob Ridzi (foto).

Dacă numele nu vă este cunoscut am să fac o scurtă recapitulare şi am să prezint doar câteva din cele mai importante momente din cariera lui Fădur. În 2006, în perioada când era şeful şoferilor din Senatul României a provocat un protest al oamenilor din subordine, după ce în miez de noapte le-a controlat maşinile de serviciu. Arogant şi plin de sine îi numea pe şoferi „sclavi pe plantaţie”, iar celor care aveau curajul să protesteze îi ameninţa că îi va da afară şi în locul lor va angaja şoferi de la firma sa de taximetrie, care între timp a falimentat.

Daniel Fădur a fost protagonistul şi altui scandal de proporţii în urmă cu aproximativ 8 ani, când şi-a scos şoferii de la firma de taximetrie XXL Company în stradă. Folosindu-se de numele Partidului Democrat, unde deţinea funcţia de vicepreşedinte al organizaţiei judeţene Suceava şi era responsabil al Departamentului imagine şi relaţii mass-media, Daniel Fădur şi-a scos ilegal în stradă şoferii pe care-i avea angajaţi pentru a protesta împotriva Legii taximetriei.

După acest scandal, Fădur şi-a prezentat demisia, dar Biroul Judeţean al PD Suceava a respins cererea sa. „Ţinând cont de faptul că este un cadru tânăr, pentru prima dată într-o funcţie la judeţ, Biroul i-a refuzat demisia”, a fost motivaţia oferită la acea vreme de Eugen Uricec, omul care acum a sărit în barca PD-L.

Probabil pe aceeaşi filieră, Daniel Fădur a ajuns şi om de încredere în ministerul condus de Monica Iacob Ridzi. După cum scrie Cătălin Tolontan, fostul şef de taxiuri şi şef al şoferilor din Senat este unul din cei 19 directori cu carnet de membru PD-L cu care Ridzi s-a înconjurat în fruntea MTS pentru a putea fura din banul public.

Pentru înlăturarea lui Olărean, mai întâi din funcţiile politice pe care le deţine, şi apoi şi din cea de primar al municipiului Rădăuţi s-a constituit deja un front puternic, la care aderă tot mai mulţi simpatizanţi.

Un episod elocvent privind izolarea lui Aurel Olărean s-a consumat zilele trecute într-un hotel din Rădăuţi. Deşi în interior se aflau mai multe persoane din PD-L, atât cu funcţii de conducere în instituţiile sucevene, cât şi oameni de afaceri, nimeni nu s-a sinchisit să-l salute pe Olărean în momentul în care acesta şi-a făcut apariţia. Primarul din Rădăuţi era însoţit de un ziarist care i-a făcut jocurile în ultimii ani, iar pe tot parcursul şederii în hotel nu au fost „deranjaţi” de absolut nimeni.

Este doar un aspect al luptei care se duce pentru eliminarea lui Aurel Olărean pe plan politic. Pentru a contrabalansa tot mai frecventele ieşiri în decor ale primarului din Rădăuţi, „grupul de rezistenţă” a gândit deja o serie de acţiuni care să le aducă popularitate. Printre aceste proiecte se numără realizarea unor sponsorizări cu caracter permanent pentru diferite activităţi curente din oraş şi atragerea unui număr cât mai mare de membrii PD-L în tabăra „anti-Olărean”.

Totul trebuie să fie finalizat în scurt timp, mai exact până la şedinţa în care se va alege noua structură de conducere a PD-L pe municipiul Rădăuţi. Dacă „dizidenţii” vor reuşi să-l înlăture pe Aurel Olărean din fruntea organizaţiei municipale, viitorul politic al acestuia va fi compromis. Impunerea unui alt preşedinte al PD-L Rădăuţi va fi doar primul episod din acest război, iar următorul pas major va fi pus în practică la alegerile pentru funcţia de primar din vara anului 2012, când partidul va susţine candidatura altei persoane.

Reuşita acestei iniţiative de eliminare a lui Aurel Olărean din viaţa politică depinde în mare măsură de semnalul pe care îl va da Gheorghe Flutur, omul-orchestră din PD-L şi care până acum nu pare să fi luat o decizie definitivă.

Primarul Ion Lungu o face pe neştiutorul şi anunţă că el nu a dat aviz, deşi nici un banner, mash sau cum s-or mai numi aceste afişe, nu se poate amplasa în acest târg fără ştirea reprezentanţilor administraţiei locale. Prin absurd, dacă se întâmplă aşa ceva, în cel mult 24 de ore situaţia este readusă la normalitate. Nu s-a întâmplat şi în cazul mash-ului anti PSD, care va rămâne acolo până luni, în ciuda dispoziţiilor Biroului Electoral Judeţean Suceava şi ale Biroului Electoral Central.

Surse care au asistat la montarea acestui mash imens pe Casa de Cultură din Suceava spun că totul s-a făcut sub patronajul Primăriei.

„Poliţiştii comunitari, care sunt plătiţi de Primăria Suceava, au transportat acel mash şi tot ei au stat şi au supravegheat cum este amplasat, pentru a preveni eventualele incidente”, a mărturisit unul dintre martorii acestui eveniment.

Este singura explicaţie plauzibilă, pentru că altfel nu ar fi posibil ca pe o clădire din centrul municipiului Suceava să se lucreze intens, la vedere, fără ca nimeni să observe ceva. Iar dacă pe Casa de Cultură, o clădire aflată în proprietatea sindicatelor, ar fi urcat persoane neautorizate, ne-am fi aflat în faţa unei încălcări a legii.

Singura variantă este aceea că mash-ul a fost amplasat din ordinul şefilor PD-L Suceava, iar poliţiştii comunitari au fost lacheii de serviciu.

Sunt tare curios care vor fi concluziile pe care Poliţia Suceava le va prezenta ca urmare a plângerilor depuse de PSD pentru această încălcare a deciziilor BEJ şi BEC şi dacă se va întocmi vreun dosar penal împotriva persoanelor cu funcţii de conducere, că de acari păuni ne-am cam săturat cu toţii.

Orest Onofrei ne anunţă că PNL va rămâne, după alegerile de duminică, cu „foarte puţini membri”. Prim-vicepreşedintele PD-L Suceava are şi explicaţii, iar cea mai halucinantă mi se pare „fuziunea prin absorbţie a PNL spre PSD”.

Ceea ce se întâmplă pe scena politică din România spune cu totul şi cu totul altceva, iar dacă Orest Onofrei era un pic atent la şeful său, l-am numit aici pe Traian Băsescu, ar fi aflat că liberalii sunt agreaţi, chiar aşteptaţi cu braţele deschise, pentru formarea unui nou Guvern, în cazul în care actualul şef al statului va obţine un al doilea mandat.

Pentru liberali, orice s-ar întâmpla pe 6 decembrie, nu poate fi prea rău. Guvernarea alături de ei pare singura soluţie, atât din partea PD-L, cât şi în viziunea PSD.

Nu are nici o logică ca PNL să se spargă, iar Orest Onofrei ştie foarte bine asta. Declaraţiile nu le pot privi doar dintr-un anumit unghi, şi anume acela de a încerca influenţarea electoratului lui Crin Antonescu. Lupta la baionetă care se duce în aceste zile poate fi tranşată şi la câteva sute de voturi, iar fiecare combatant aruncă tot ce are mai bun. Unii sondaje, alţii previziuni fantasmagorice. Un lucru e cert: preţul acestui spectacol grotesc îl vom achita tot noi, iar politicienii îşi vor vedea mai departe de afacerile şi prieteniile lor.

Comparativ cu toamna anului trecut, când la alegerile parlamentare PD-L a fost preferat de aproximativ 45% dintre sucevenii care s-au prezentat la urne, rezultatele parţiale de ieri arată o scădere semnificativă a interesului faţă de acest partid şi, implicit, candidatul susţinut de ei, Traian Băsescu. Concret, cifrele încă neoficiale din numărătoarea paralelă a celor de la PD-L arată că Traian Băsescu a obţinut puţin peste 39% dintre voturi. O matematică simplă indică o scădere de 6% în decurs de un an de zile, asta în condiţiile în care campania dusă de democrat-liberali la nivelul judeţului Suceava pentru susţinerea lui Traian Băsescu a fost extrem de agresivă.

În privinţa electoratului PSD şi a candidatului acestui partid pentru cea mai înaltă funcţie în stat, se remarcă o stagnare. În noiembrie 2008 au votat pentru candidaţii PSD în jur de 31% dintre cei prezenţi la urne, iar acum avem cam acelaşi procent. În schimb, candidatul liberal Crin Antonescu are o vizibilitate şi o susţinere mai mare decât filiala locală a partidului. Dacă la alegerile parlamentare de anul trecut PNL a fost creditat cu ceva mai mult de 14% din voturi, acum, Crin Antonescu a reuşit să convingă peste 16% dintre alegătorii prezenţi la urne, cu circa 2% mai mult faţă de scorul partidului din 2008.

Restul procentelor pierdute de PD-L se regăsesc la alţi candidaţi. Concluzia este că Gheorghe Flutur nu a mai reuşit să convingă electoratul sucevean aşa cum o făcea la alegerile locale şi parlamentare din 2008. Ar putea fi un semn pentru preşedintele Consiliului Judeţean Suceava că puterea erodează, iar acţiunile populiste şi costisitoare nu sunt neapărat şi aducătoare de voturi.

Într-un dispreţ total faţă de lege, Ilie Gherman s-a postat astăzi în sediul secţiei de votare de la Slatina şi le-a interzis jurnaliştilor să-şi facă datoria. Pentru că acolo s-au semnalat mai multe nereguli privind procesul electoral, echipele posturilor Plus TV şi Realitatea TV s-au deplasat în zonă. Acreditările şi actele prezentate de jurnalişti s-au dovedit doar maculatură pentru primarul Ilie Gherman, care i-a dat afară pe reporteri şi cameramani chiar sub ochii membrilor Biroului Electoral Judeţean Suceava.

Din fericire, fapta nu a rămas fără urmări, iar preşedinta BEJ Suceava le-a cerut jandarmilor să-l evacueze pe primarul recalcitrant, să-i sigileze biroul de serviciu şi să nu-i mai permită accesul în secţia de votare de la Slatina.

Cu aceşti oameni defilează partidele noastre. În cazul de faţă PD-L, care l-a luat sub aripa-i protectoare pe Ilie Gherman în ciuda numeroaselor scandaluri în care a fost implicat de-a lungul timpului.

Modelul de mârlănie, brevetat cu succes de Traian Băsescu, îşi găseşte echivalentul la scară mai mică la Slatina. Iar dacă ar fi fost o chestie de moment s-ar fi găsit poate şi circumstanţe atenuante. Ceva similar s-a întâmplat şi la alegerile locale din 2008, când Ilie Gherman era implicat direct şi candida la funcţia de primar.

Poate pentru „curajul” său va primi şi un premiu din partea lui Gheorghe Flutur, şeful său pe linie de partid, pentru că mi-e greu să cred că preşedintele Consiliului Judeţean Suceava va lua atitudine împotriva huliganului Gherman.

Ordinea în care se hrănesc din cadavre diferitele specii de vulturi s-a reglat în timp, iar fiecare pasăre o respectă.

Şi în timp ce vulturii adevăraţi sunt pe cale de dispariţie, alţi vulturi proliferează. Sunt păsări care nu mai respectă nici o regulă, iar cadavrele sunt devorate în acelaşi timp de mai multe specii de vulturi.

Stârvul pe care se bat vulturii din PSD şi PD-L Suceava este al lui Omar Hayssam. Cât a fost în viaţă nimeni nu a avut curajul să-i mişte un fir de păr din cap. La Suceava ştiu că era aşteptat chiar la intrarea în judeţ de anumiţi politicieni. Nimeni nu sufla o vorbă despre afacerile ilegale, returnările de TVA şi distrugerea unei societăţi comerciale.

Arestarea sa a dus la o polarizare a interesului în jurul subiectului. Devenise un cartof fierbinte de care fiecare partid politic dorea să scape.

O vreme, cadavrul a fost conservat, pentru ca acum vulturii să se repeadă din nou la masă.

O fac cu înverşunare, iar fiecare vrea să apuce bucăţi cât mai mari. Dar nu pentru sine, ci pentru a arunca în adversar. PSD şi PD-L Suceava se întrec în acuzaţii legate de Omar Hayssam. Fiecare îşi arată adversarul că ar fi fost de fapt adevăratul beneficiar al afacerilor derulate de sirian la Suceava.

Eu sunt convins că şi unii şi alţii au partea lor de vină. Fie l-au favorizat în vremea când jongla cu banii şi miniştrii, fie când i-au permis să fugă din România. Pentru că numai un nebun ar putea crede că singurul terorist al acestei ţări putea fugi peste hotare fără ştirea serviciilor secrete.

În curând, cadavrul va fi ciugulit până la os. Sunt convins că noile specii de vulturi nu se vor opri însă. Vor fierbe oasele şi se vor aşeza din nou la masă. Iar dacă nici atunci nu se vor sătura, îl vor clona pe Omar Hayssam în unul, două sau câte exemplare vor avea nevoie.

Din câte îmi dau seama, omul care conduce aceste campanii este deputatul Ioan Bălan, iar declaraţiile sale din presă par desprinse din alt film.

„Din discuţiile cu oamenii, am constatat că ei sunt în temă cu faptul că Traian Băsescu este promotorul unor legi importante pentru reformarea statului, precum legile educaţiei sau legea salarizării unice a bugetarilor. Ei s-au arătat foarte mulţumiţi în special de faptul că şeful statului şi-a respectat promisiunea legată de introducerea pensiei minime garantate”, ne anunţă deputatul Ioan Bălan.

Domnule deputat, bănuiesc că sunteţi în temă, sau ar trebui să fiţi, cu faptul că legile le votează Parlamentul din care cu onor faceţi parte. Preşedintele nu are nici o treabă, dar absolut nici o treabă cu ceea ce spuneţi dumneavoastră. Poate doar să promulge o lege, ori s-o retrimită în Parlament. Pe româneşte, preşedintele Traian Băsescu nu avea cum să facă absolut nimic fără acel Parlament „corupt” pe care îl blamează cu orice prilej.

Auziţi ce mai spune deputatul Ioan Bălan (foto): „Cetăţenii din Salcea şi-au manifestat dezaprobarea faţă de aşa-zisa coaliţie creată astăzi, care întârzie audierea miniştrilor în comisii. În acelaşi timp, oamenii şi-au arătat aprecierea faţă de primul-ministru desemnat, Liviu Negoiţă, primarul sectorului trei”.

Sunt convins că pe ogoarele de la Salcea, şi cunosc foarte bine zona, oamenii doar asta stau şi dezbat. Că nu sunt audiaţi miniştrii propuşi de „gospodarul” Liviu Negoiţă în comisiile Parlamentului.

Îi doare fix în cot pe ţărani de aceste prostii. Pe aceşti oameni îi interesează să-şi vândă produsele agricole la preţuri corecte, să primească subvenţii pentru terenurile pe care le lucrează şi să aibă o viaţă mai bună.

În desantul de la Adâncata, Ioan Bălan a adus şi soluţii ipotetice: „Cu fonduri europene putem crea o industrie de prelucrare la sat, în aşa fel încât ţăranii să vândă brânză în loc de lapte, pâine în loc de grâu şi mezeluri în loc de carne. Munca agricolă va aduce, astfel, venituri mai mari şi un nivel de viaţă mai bun la sat. Banii europeni vor merge la adevărata majoritate”.

Domnule Bălan, chiar credeţi ceea ce spuneţi?

Mărturisesc că nu aş fi scris despre acest subiect, pentru că a fost abordat şi de colegul meu Dinu Zară, deşi unghiurile ar putea fi diferite. Am citit astăzi în presa locală un comunicat al Biroului de presă al Organizaţiei Judeţene Suceava a PD-L. Cititorii sunt anunţaţi că „Ieri, 10 noiembrie 2009, Prof. univ. dr. Sanda-Maria ARDELEANU, deputată PD-L de Suceava” a avut o intervenţie în plenul Camerei Deputaţilor unde a vorbit despre „progresele realizate de România în contextul procesului de reformare a instituţiilor europene”. Am dorit să aşez între ghilimele şi să fiu exact cu textul comunicatului, tocmai din dorinţa de a arăta ce mare importanţă îşi arogă „deputata ARDELEANU”, a cărui nume apare scris cu majuscule.

Şi mă crucesc când văd ce spune. Pentru orice om cu mintea limpede, clamatele succese ale progresului sunt sublime dar lipsesc cu desăvârşire. Probabil că Sanda Maria Ardeleanu se uită doar la blogul ei, www.sandamariaardeleanu.wordpress.com, şi se minunează. De cât de inspirată a fost când s-a înscris în PD-L şi a dat peste cel mai şi cel mai dintre cei mai.

Sanda Maria Ardeleanu face apologia pupatului mai bine decât ar fi făcut-o şi poeţii de curte ai lui Ceauşescu.

Pentru ea, Traian Băsescu este „fecioara printre sfinţi şi luna printre stele”.

„Traian Băsescu este expresia deschiderii sufleteşti, e singurul care ştie, poate şi are ce da din toată inima, insuflând şi inspirând încredere, fiind luptătorul perpetuu în slujba Binelui general, al competenţelor, model verificat al tinerelor generaţii în lipsă de modele”, ne spune Sanda Maria Ardeleanu.

Dacă un profesor universitar a ajuns să creadă aşa ceva nu e rău. E foarte grav şi ne arată că în România cultul personalităţii revine în forţă. Şi nu din partea clasei muncitoare, ci din rândul intelectualilor.

În materialul intitulat „De ce Traian Băsescu … posibile răspunsuri”, parlamentarul sucevean expune şi alte motive pentru care actualul şef al statului i-a devenit un fel de idol.

„A scos politica din birou către oameni, formând discursul public modern printr-un propriu discurs politic fără egal în aceşti ani, pentru că a stimulat mass-media românească acordându-i toată libertatea, înţelegerea, oferindu-i <subiecte> ca nimeni altul”, ne spune Sanda Maria Ardeleanu.

Expoziţia despre cel considerat a fi „om viu / argint viu, realizator al unei politicii vii” continuă pe mai multe capitole, şi se încheie apoteotic, cu o logică imbatabilă pentru care ar trebui să-l votăm pe actualul preşedinte al ţării: „pentru că este de-al nostru, cu doamna Maria, fiică a Burdujenilor, şi tată din Vaslui… şi a venit şi rândul nostru, al moldovenilor, să ne adunăm, laolaltă, în jurul Preşedintelui nostru ce poartă un NUME, un prenume şi un RENUME, şi căruia îi vom spune SIMPLU: TRAIAN BĂSESCU”.

La aproape doi ani de la înfiinţarea acestui partid, prin fuziunea dictată de la Cotroceni, PD-L nu a reuşit încă să organizeze alegeri.

Aşa se face că la nivel de judeţ conducerea este asigurată de omul orchestră Gheorghe Flutur şi de oamenii care reuşesc mai bine să-i intre pe sub piele.

Până şi dictatorii Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali ar fi invidioşi pe un asemenea mod de organizare. Ei, dictatorii adicătălea, care s-au chinuit să organizeze alegeri, chiar dacă au alergat singuri, şi tot s-au gândit că trebuie să dea o aură de democraţie. În teritoriu, Gheorghe Acatrinei a fost ales în stil comunist, dar alegeri au existat.

PD-L nu a considerat că ar fi necesare aceste alegeri. Şi asta în doi ani de democraţie pur sânge.

Unii membrii de partid ajung la conferinţele de presă fără prea mare tragere de inimă şi fără subiecte serioase. Nu că ar fi o mare noutate pentru politica suceveană, dar printre democrat liberali au apărut nemulţumiri, iar alegerile sunt văzute ca o izbăvire. Deocamdată, nu s-au transformat decât într-o Fata Morgana.

Din gaşca de parlamentari, aleşi sau recrutaţi, pe la conferinţele de presă, ca să vorbim doar de exemplele vizibile, apar doar vreo 2-3. Deputatul Ioan Balan este unul, senatorul Orest Onofrei al doilea, alţii mai apar meteoric, gen Sanda Maria Ardeleanu, iar restul sunt aproape invizibili.

Multe voci spun că subiectele dezbătute sunt trimise în plic de Gheorghe Flutur, iar la conferinţele de presă nimeni nu se abate de la linia trasată.

Propunerea ar fi ca Partidul Democrat Liberal să-şi schimbe numele. Să păstreze iniţialele, pentru a nu induce alegătorii în eroare, dar cu altă denumire, cum ar fi Partidul Democraţiei Limitate.

Ultimul porumbel pe care Băişanu l-a scos pare desprins din filmele cu mafioţi. Cică „interlopii din PD-L” au desfăcut trei prezoane de la maşina soţiei sale. Nu ştiu cum a aflat Sherlock Holmes Băişanu cine a pus la cale odioşenia, şi nici nu înţeleg de ce nu s-a dus glonţ la Poliţie pentru a reclama totul şi pentru a cere verificări amănunţite.

Şi prezoanele slăbite nu au fost descoperite ieri dimineaţă ci tocmai joi, iar Băişanu avea timp berechet să ajungă la Poliţie. Sincer să fiu, l-am văzut joi seară la emisiunea „Sara pe deal” a lui Bogdan Gheorghiu şi nu mi se părea deloc preocupat de soarta soţiei sale. Dimpotrivă, zâmbea relaxat şi îi lua peste picior pe Orest Onofrei şi Dumitru Pardău. Ca o paranteză, Alexandru Băişanu a stat la aceeaşi masă cu ziaristul care l-a criticat şi l-a înveninat public de zeci de ori, şi la emisiunea căruia nu ţin minte să fi participat ca invitat în studio în ultima perioadă.

Revenind la descoperirea lui Băişanu, auziţi ce a cuvântat acesta la conferinţa de presă de ieri: „Asta scoate în evidenţă modul în care PD-L Suceava şi cei care conduc PD-L Suceava în acest moment înţeleg că se face politică”.

Răspunsul celor de la PD-L a fost categoric şi a reflectat exact ce s-a întâmplat de fapt: „Penibil”.

De ce nu l-or fi lucrat pe Băişanu social-democraţii sau moş Acatrinei de la PRM? Poate că tot detectivul Alexandru Băişanu ne va oferi un răspuns într-o bună zi.

Nu vreau să vorbesc cu păcat, pentru că un act premeditat de genul celui pe care îl incriminează Alexandru Băişanu este nu condamnabil, ci de-a dreptul jegos, dar cred că în realitate nu s-a întâmplat nimic.

Mă pun în situaţia liderului PNL Suceava şi vă spun sincer că dacă mecanicul îmi spunea că cineva mi-a slăbit intenţionat prezoanele, în secunda doi eram la Poliţie şi reclamam totul. Nu a făcut-o, dar a spus că o va face luni. De la distanţă, totul pare un circ. Asemănător cu cele venite mai nou prin Suceava, cu cămile înfometate şi cai adormiţi.

Contestaţia înregistrată la Biroul Electoral Judeţean Suceava vine după ce la Iaşi aceeaşi sesizare a fost acceptată şi s-a dispus îndepărtarea afişelor incriminate din locurile publice.

„Faptul că Traian Băsescu apare în dublă ipostază, atât în calitate de candidat pentru alegerile prezidenţiale, dar şi în calitate de preşedinte în exerciţiu, iniţiator şi susţinător al Referendumului din data de 22 noiembrie 2009, este de natură să îi aducă acestuia un avantaj în comparaţie cu ceilalţi candidaţi la alegeri”, se arată în plângerea depusă la Biroul Electoral Judeţean Suceava.

Perfect corectă acţiunea PNL Suceava, numai că vine cu o întârziere de fix 10 zile din momentul în care acel mesh uriaş a acoperit Casa de Cultură din Suceava, replica sa regăsindu-se în alte zeci de locuri din judeţ.

Mai bine mai târziu decât niciodată, dar dacă se mai codeau vreo două săptămâni puteau să nici nu mai depună plângerea, pentru că efectele ar fi fost nule.

Pentru mine, decalajul între startul campaniei electorale şi ziua depunerii contestaţiei arată că partidele politice aflate în luptă cu PD-L-ul sunt încă buimăcite şi nu reuşesc să reacţioneze aşa cum ar trebui şi cum le permite legea.

Nu au depăşit faza replicilor şi înţepăturilor de ocazie, fie că este vorba de conferinţe de presă sau articole apărute prin presa locală. Preferă să strige hoţii, fără să-i reclame la Poliţie, în cazul de faţă la Biroul Electoral Judeţean. Cu o asemenea atitudine nu se câştigă niciodată un război.

Cu noaptea în cap, câteva mii de suceveni au fost determinaţi să lase patul călduţ de acasă pentru frigul de afară. A fost sarcină de partid pentru mobilizarea maselor, iar fiecare dintre persoanele desemnate cu organizarea s-a întrecut pe sine pentru a putea raporta cifre cât mai mari la analiza pe care o va face Gheorghe Flutur.

În centrul municipiului Suceava, sfidând cele 0 grade Celsius, deputatul Ioan Balan se ocupa de ultimele detalii ale plecării spre mitingul de la Iaşi. Câteva autocare, microbuze şi maşini personale erau cu motoarele pornite şi aşteptau clienţii pentru călătorie. Totul era supervizat de un grup numeros de poliţişti comunitari. La 7 dimineaţa am numărat în zona din faţa Casei de Cultură Suceava nu mai puţin de 10 poliţişti comunitari. Aveau sarcină precisă de a-i păzi pe cei vreo 200 de democrat-liberali. Nu ştiu dacă îi păzeau de posibilii “reacţionari” din PSD Suceava sau de câinii comunitari, singurii care circulau la acea oră prin centrul oraşului.

Drumul spre Iaşi a fost la fel de plin. Locul de întâlnire pentru PD-L-iştii suceveni a fost Drăguşeni, acolo unde zeci de mijloace de transport stăteau cuminţi în aşteptarea organizatorului şef.

Sarcina de partid aducerea unui număr mare de oameni la Iaşi a fost îndeplinită cu avânt revoluţionar şi în celelalte judeţe ale Moldovei, astfel încât la mitingul care va avea loc peste aproximativ o oră vor fi prezenţi zeci de mii de oameni.

Toate acestea îmi aduc aminte de ultima vizită la Iaşi a lui Nicolae Ceauşescu. Era în toamna lui 1988, la deschiderea anului universitar, dacă îmi aduc aminte bine, iar pentru ca totul să iasă ca la carte am fost mobilizaţi la repetiţii timp de două săptămâni.

Pe Ceauşescu nu l-a ajutat cu nimic acel miting uriaş, iar mie, ca şi multora dintre cei aduşi acolo, mi-a creat doar un dezgust total. Asta simt şi acum faţă de această mobilizare extraordinară, cu costuri pe măsură, bineînţeles. Stau şi mă gândesc oare dacă banii cheltuiţi pentru deplasarea la Iaşi nu ar fi fost mai folositori ţăranilor care nu au cu ce-şi ara pământul sau studenţilor care nu au cu ce-şi cumpăra cărţi