Cam asta face şi preşedintele Organizaţiei Judeţene de Tineret a PD-L Suceava, Lucian Harşovschi. De parcă la el în ogradă toate lucrurile merg ca unse, liderul tinerilor democrat-liberali s-a cocoţat pe gard să tragă o ocheadă în curtea vecinilor. Şi pentru că zburătăciţii din PSD Suceava i se par prea anemici, Harşovschi şi-a umflat penele în faţa veteranilor. Fără să aibă măcar mijită mustaţa politicii serioase, preşedintele OT PD-L Suceava s-a pus pe dat sfaturi.

Iată ce s-a auzit de pe gardul unde s-a căţărat: „Din nefericire, timidele eforturi de schimbare a PSD Suceava par a fi sortite eşecului în condiţiile în care Adrian Năstase, prin intermediul elevului său, Victor Ponta, pregăteşte debarcarea actualului lider al social-democraţilor suceveni. Un prim pas în acest sens îl constituie promovarea fostului contracandidat al domnului Nechifor, actualul deputat Eugen Bejinariu, în funcţia de secretar executiv la nivel naţional. În acest context se pare că este o chestiune de timp până ce domnul Nechifor şi susţinătorii săi vor avea soarta unui alt pesedist ce nu a fost pe placul echipei Năstase-Ponta- preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie. În aceste condiţii, OT-PD-L Suceava constată că va fi nevoit să se lupte la următoarele alegeri cu un partid social-democrat nereformat, condus tot de Gavril Mîrza şi Ioan Stan, prin intermediul marionetei lor, Eugen Bejinariu, ce nu are decât un singur mare merit în politică, acela de a fi febleţea domnului Năstase. OT-PD-L Suceava consideră că perioada în care tripleta Bejinariu-Stan-Mîrza a condus judeţul Suceava este una de tristă amintire, de aceea speră că actualul tânăr preşedinte al social-democraţilor suceveni va reuşi să reziste în funcţie şi după ce va pierde alegerile de anul viitor, de el legându-se speranţele, neconfirmate încă, de reformare a PSD Suceava”.

Dacă vorbele lui Lucian Harşovschi sunt spuse în glumă mi se par fără sare şi piper. Dacă sunt rostite din convingere, nu pot înţelege cu ce-l deranjează ca opoziţia să vină cu oameni slabi şi să piardă şi următoarele alegeri. Dar, după cum spuneam, unora le place să se scarpine şi când nu-i mănâncă. Mare atenţie la alergiile de toamnă.

Oamenii care declară sus şi tare că doresc să câştige alegerile locale şi generale din 2012 se chinuie din răsputeri să ne arate nouă, alegătorilor, că sunt uniţi şi au un program coerent. Pe mine nu m-au convins absolut deloc şi sunt sigur că şi în sinea lor gândesc la fel, numai că nu doresc să o exprime public.

USL Suceava mi se pare un copil care nu a văzut lumina zilei, iar în ritmul actual va mai avea nevoie de câteva luni pentru a se naşte.

Încercările disperate ale celor doi lideri, Cătălin Nechifor din partea PSD şi Alexandru Băişanu din partea PNL, de a salva aparenţele nu au darul să mă convingă că sunt o echipă.

Coeziunea dintre cele două partide este atât de bună încât reprezentanţii lor nu au fost capabili nici măcar să-şi încropească o siglă comună. Aşa se face că se plimbă de la unii la alţii şi în fotografii sau intervenţiile televizate apare ba sigla PNL-ului, ba cea a PSD-ului. Pentru a le da o mână de ajutor am să public mai jos şi un model de siglă comună pentru USL. Dacă vor să fie o echipă măcar la nivel cromatic să ne arate.

O altă problemă în suspensie este cea a candidaţilor pentru funcţiile de primari şi preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava. Cele două partide se află încă la stadiul de tatonări şi sondaje, ceea ce spune multe despre viteza cu care se mişcă.

Şi peste toate acestea aş vrea să văd şi eu propuneri concrete de viitor, să-mi fac o idee despre cum va arăta Suceava într-o eventuală eră USL. Pentru că de votat nu vreau să votez doar oameni care înfierează tot ce mişcă. Chiar m-am săturat de aşa ceva, vreau să aud şi să văd şi planuri concrete.

Şi am şi o întrebare. Partidul Conservator unde se află în ecuaţia USL Suceava?

Mii de oameni prezenţi la Iaşi, manifestările prilejuite de împlinirea a 152 de la Unirea Moldovei cu Ţara Românească, l-au huiduit copios pe preşedintele României.

Imaginile de acum câteva ore au adus aminte de ceea ce s-a întâmplat la Bucureşti, pe 21 decembrie 1989, când mulţimea furioasă a scandat împotriva dictatorului Nicolae Ceauşescu, în timp ce apropiaţii săi îl aplaudau din balcon.

Scenele păreau copiate la indigo la Iaşi, unde Gheorghe Flutur, Elena Udrea şi ceilalţi lideri PD-L l-au aplaudat pe şeful statului, iar mulţimea a început să-l fluiere, să-l huiduie şi să strige “Cuza cel Mare, Băsescu Dezbinare”, “Vânzători de ţară”.

Corul protestelor i-a vizat şi pe ceilalţi lideri democrat liberali, care au fost gratulaţi cu cereri de demisie şi cu apelativul „Hoţii!”.

Zvonurile spun că o parte dintre oamenii care au protestat au fost aduşi la Iaşi de către cei de la PSD, iar din Suceava ar fi plecat câteva autocare. Este foarte posibil ca lucrurile să stea aşa, dar la fel de adevărat este că nemulţumirile cresc de la o zi la alta, iar oamenii s-au săturat să vadă un Guvern impotent, condus de fapt de Traian Băsescu.

Acum mă grăbesc să plec la mitingul pensionarilor militari din Suceava, din faţa Prefecturii. Şi-au anunţat prezenţa vreo 200 de persoane, dar sunt curios câţi vor veni şi mai ales cum vor reacţiona.

Jandarmii erau deja pe poziţii, instalaţi bine şi în număr mare.

Nu simpatizez cu partidul cvartetului BUBA, dimpotrivă, dar nici nu vreau să mă las dus cu zăhărelul de cimpanzeii politici (în sensul terminologiei „Piramidei cu pigmei”, a lui Constantin Morariu) din pseudo-opoziţie, în care toţi credem sau, mai curând, sperăm, de nevoie, deşi nu probează merite, pe care să ne îndreptăţim nădejdile de viitor. În judeţul acesta, nu Crin Antonescu şi nu Victor Ponta pot modifica sau nu în bine viitorul nostru, ci jupân Ştefan Alexandru Băişanu şi hagi Ioan Cătălin Nechifor, dimpreună cu găştile lor de harnici lipitori de afişe şi, mai dihai, de lipitori pe posturile de conducere în instituţiile descentralizate ale statului şi judeţene din găunoasa noastră Bucovină viitoare (taman ca mărul din acrostihul lui Haşdeu).

Băişanu şi Nechifor seamănă ca două picături de apă întru ale demagogiei, deşi Băişanu este mai pompieristic, mai năvalnic în a aburi lumea, spre deosebire de Nechifor, demagog trândav şi cu aerul de cumsecădenie specific cătineilor. Dar, în vreme ce Băişanu a nimerit în talmeş-balmeşul clasic al liberalismului băştinaş, Nechifor moşteneşte un partid aparent puternic, dar care îşi arată fragilitatea abia după retragerea din viaţa de partid a celor trei „grei”, Gavril Mîrza, Petrică Ştirbu şi Roman Stecyk (omul nu-mi prea plăcea, deşi impresiona prin erudiţie, dar abia acum i se limpezesc marile calităţi şi capacităţi organizatorice).

Demagogia îi îmbrânceşte pe Băişanu şi pe Nechifor la o gazetărie orală de mâna a şaptea, „critica” puterii fiind, în fapt, singura lor activitate politică, desfăşurată în jocul de imagine banal al şi mai banalelor conferinţe de presă. Nechifor, ca şi Băişanu, este doar un norocos al trecerii vremii, al decăderii vremii, iar ascensiunea lui politică nu se datorează ştiinţei de carte, în care, ce-i drept, performează, ci statutului de ginere al unui prieten al lui Gavril Mîrza, Ioan Hanuşteac, şi el fost agrarian, la care prefectul de tristă amintire, Ioan Băncescu, privea ca mâţa la slănină. Calităţi are, şi încă din belşug, dar toate sunt anulate de comoditate, de suficienţă şi de promisiuni deşarte (un student sărac îi slujise cu abnegaţie campania electorală, în schimbul promisiunii de angajare în biroul de deputat, dar a ajuns bietul student să-şi plătească taxele făcând pe hamalul în bazar), dar şi datorită unei fudulii de tip „cine-s eu în faţa mea”, vorba etno-botanică a unui cântec „creat” de Coşneguţă Brăteanu.

Spre deosebire de Băişanu, care nu prea are locotenenţi, datorită firii lui excesiv de bănuitoare, Ioan Cătălin Nechifor are belşug de hănguitori, dar care ţin hangul doar din drâmbă. Ovidiu Donţu parcă a fost clădit pe ţeapa lui Ţepeş şi priveşte în jur de atât de sus şi cu atâta superioritate, de-ţi vine să juri că-i ditamai balşoaia personalitate bucovineană, care-i înglobează în materia cenuşie (a costumului) pe Iancu Nistor, pe Traian Brăileanu şi pe Simion Florea Marian, la un loc, în cutul discret al cerebelului. Ovidiu Milici, cu o falcă în cer şi cu una în pământ, fulgeră curmeziş chiar şi împotriva portocalelor, care, se vede treaba, şi-au ales o culoare de pârguire total inadecvată. Gheorghe Iacob, traseist politic exemplar, dă în bobi, cu nostalgia vremurilor de ascensiune comunistă de odinioară. Virginel Iordache e un pamfletar excepţional, care ne avertizează ba că respiră primarul Ion Lungu, ba că inspiră, ceea ce nu ar fi o crimă, dacă n-ar respira primarul când inspiră Virginel şi viceversa sau taman pe dos (sic!). Aş zice că-i un cor de babe conferenţierea de presă a reminiscenţelor pesediste, dar nu vreau să jignesc babele, BaBa însemnând cuplul originar (Adam şi Eva), bătrânii primordiali (de aici frecvenţa, în lumea arabă, a prenumelui şi a numelui Baba).

Portocalii judeţeni, aflaţi la putere şi, drept consecinţă, fiind ţinta zilnică a aşa-ziselor atacuri cu gura, nici că se sinchisesc, pentru că în percepţia lor conferenţierele opoziţiei sucevene seamănă cu scheunatul potăilor, în care nici cu piatra nu se merită să arunci.

Şi-atunci, dacă ăştia nu-s decât caricaturile ălorlalţi, iar ăilalţi nu-s decât caricaturile cvartetului BUBA, de cine să ne mai legăm speranţele?

Într-una din seri, pe ecranul televiziunii lui Băişanu, care nu-i a lui Băişanu, deşi este a lui Băişanu, Băişanu, Milici şi Stela Acatrinei primeau colindători. Copii. Copii colindători, o mână de copii. Iar Băişanu, important, afişat responsabil, făcea apeluri civice la Flutur şi la Lungu, să vină în emisiune şi să-i ajute pe acei copii, iar Milici făcea „Hîîî! Hîîî!”, iar doamna Stela se făcea că făcea. Am privit cu nesaţ emisiunea, fără să-mi repugne prostia folclorică a ţaţei Nicoleta Nu-mai-ştiu-cum, care-i îmbolnăveşte pe copii cu denaturări etno-botanice, pentru că rareori penibilul ni se arată cu atâta aplomb. Am privit emisiunea şi am înţeles că, vorba lui Teodor Mazilu, nici viitorul nu mai este ce părea să fie, drept pentru care acelui viitor şi nu exponenţilor săi, Băişanu şi Nechifor, îi arunc în faţă dezamăgirile prezentului. Eu n-am nemulţumiri, ci doar o milă apăsătoare faţă de ceea ce suntem şi ce vom fi.

Un anumit ziar local şi-a propus să-l toace pe noul şef al social-democraţilor suceveni, doar-doar acesta se va simţi. Şi când spun „simţi” nu mă gândesc la vreun drept la replică pe care îl va trimite ziarului, ci la cu totul şi cu totul altceva, iar cei avizaţi ştiu foarte bine despre ce vorbesc.

Nu mor eu de dragul lui Cătălin Nechifor, dar cele două articole sunt clar tendenţioase. Nu există nici un punct de vedere al deputatului PSD, aşa cum cere deontologia profesională, iar totul se bazează pe datele publicate de Institutul de Politici Publice.

Dar, dacă vrei să ataci pe cineva o faci fără să-i ceri un punct de vedere. Pentru ca apoi omul să vină în genunchi şi să ceară îndurare. Este un tip de presă care ar trebui să dispară. Iar dacă persoanele vizate ar avea puterea să se şteargă undeva cu articolul respectiv, fără să-şi rupă coloana vertebrală, lucrurile ar evolua spre normalitate.

Sunt de acord că Nechifor a cheltuit prea mulţi bani în vremuri de criză, că nu a stat cât ar trebui în Parlament, acolo unde l-au trimis sucevenii pentru a vota legi şi pentru a-i reprezenta. Toate acestea sunt reale, dar depinde cum sunt prezentate aceste „realităţi”.

Tocmai din acest punct de vedere i-am cerut şi eu un punct de vedere lui Cătălin Nechifor. Dacă are sau nu are dreptate veţi decide voi. Eu vreau doar să-i dau posibilitatea să-şi expună punctul de vedere vizavi de acuzaţiile aduse.

„Vreau să vă precizez că militez pentru libertatea de exprimare a presei, însă doresc să fac câteva precizări legate de modul în care a fost prezentat un raport al Institutului pentru Politici Publice (IPP), cu privire la activitatea parlamentarilor în decursul anului 2009. Ţinând cont de faptul că nu s-a precizat clar perioada de timp care a fost monitorizată în raport, precum şi informaţiile care sunt monitorizate de IPP, vă comunic următoarele:

1. IPP monitorizează numărul de voturi finale pe care deputaţii le exercită în timpul celor două sesiuni parlamentare anuale, iar numărul de voturi nu reflectă prezenţa la lucrările Camerei Deputaţilor, aşa cum a fost interpretat eronat în articolul publicat de dumneavoastră.

2. În perioada sesiunii parlamentare februarie – iunie 2009 am avut o participare la voturile finale desfăşurate în Camera Deputaţilor de 74%, din totalul de 311 voturi finale, participând la 230.

3. În perioada sesiunii parlamentare septembrie – decembrie 2009 am avut o participare la voturile finale desfăşurate în Camera Deputaţilor de 14,6%, din totalul de 130 voturi finale, participând la 19. Precizez că în perioada 6 – 8 septembrie am reprezentat Camera Deputaţilor la reuniunea comisiilor de buget şi finanţe din parlamentele statelor membre ale Uniunii Europene desfăşurată la Stockholm, cu tema Economia schimbărilor climatice şi finanţele publice durabile, în această perioadă fiind exprimate un număr de 38 de voturi finale. Vă daţi seama că nu puteam fi prezent în acelaşi timp şi la Stockholm şi la Bucureşti în acelaşi timp.

4. Prin urmare, dacă efectuăm un calcul matematic simplu, putem constata că în decursul anului 2009 am participat la un număr de 249 de voturi finale din 441, ceea ce înseamnă un procent de 56,46%.

5. Media prezenţei deputaţilor la voturile finale pe anul 2009 este de 62%.

Doresc să menţionez faptul că în perioada septembrie – decembrie 2009 am făcut parte din echipa naţională de campanie a PSD pentru alegerile prezidenţiale, datorită acestui lucru prezenţa mea la voturile finale în Camera Deputaţilor a fost redusă, dar am făcut public acest lucru la momentul respectiv şi mi-l asum în continuare, pentru că am crezut că România merita mai mult decât ceea ce oferă preşedintele Traian Băsescu şi guvernarea PDL, iar ceea ce primesc românii acum vedem cu toţii: criză accelerată, reduceri de pensii şi salarii, oameni aruncaţi în stradă şi speranţe deşarte.

Vă mulţumesc şi vă asigur de faptul că înţeleg în totalitate rolul mass media şi respect dreptul la liberă exprimare, atât timp cât informaţiile sunt prezentate corect şi echidistant”.

Ţinta finală a mişcărilor este funcţia de preşedinte. Iniţial, şi-au anunţat candidatura trei persoane, deputaţii Ioan Stan, Cătălin Nechifor şi Eugen Bejinariu.

Între timp, primul dintre ei pare să fi renunţat la ideea de a conduce PSD Suceava. O serie de probleme de sănătate, dar mai ales dificila misiune de a repune pe picioare un partid cu grave carenţe, l-au determinat pe Ioan Stan să se retragă din competiţie.

Aşadar, pentru şefia social-democraţilor suceveni au rămas doi candidaţi. Fiecare dintre ei are plusuri şi minusuri, argumente care vor fi aruncate în lupta ce urmează.

Eugen Bejinariu (foto jos) are avantajul că este unul dintre oamenii de încredere ai fostului preşedinte PSD, Adrian Năstase.

Iar cum Ponta, actualul lider social-democrat este un produs marca „Năstase” este posibil ca semnalele de la Bucureşti să fie pro-Bejinariu.

La capitolul dezavantaje, în rândul membrilor PSD Suceava se vehiculează deja nemulţumirea că Eugen Bejinariu nu prea stă prin părţile locului şi apare doar meteoric, cu ocazia unor conferinţe de presă sau alte acţiuni mai importante.

„Nu poţi conduce un partid de la Bucureşti”, este opinia împărtăşită de oamenii din teritoriu. Nu mai puţin adevărat este că şi Gheorghe Flutur a condus PNL Suceava tot de la Bucureşti, în calitate de senator, dar având familia la Gura Humorului venea săptămânal acasă, ceea ce nu e cazul lui Eugen Bejinariu.

Celălalt candidat pentru şefia PSD Suceava, deputatul Cătălin Nechifor (foto jos), pare să aibă handicapul de a nu fi fost în tabăra corectă la alegerile de acum câteva săptămâni, când Mircea Geoană a fost detronat din funcţia de preşedinte al partidului.

Pe de altă parte, Nechifor ajunge frecvent la Suceava şi poate interacţiona mai des cu colegii de partid.

Fiecare dintre cei doi viitori candidaţi va prezenta şi un program pentru redresarea partidului şi câştigarea viitoarelor alegeri, fie că este vorba de locale sau parlamentare, dar cred că acest amănunt va trece în plan secund. Tot ceea ce va conta vor fi jocurile de culise, în care Gavril Mîrza, actualul preşedinte al PSD Suceava, se pricepe cel mai bine, iar cuvântul său încă mai contează. Nu ar exclusă nici surpriza unei noi candidaturi a lui Mîrza, deşi acesta a anunţat că nu îşi mai doreşte această funcţie. Căile Domnului sunt încurcate, iar în politică întortocheate de-a dreptul, aşa că orice este posibil.

Angajaţii instituţiei, puţini care au curajul să vorbească, spun că Ungureanu are serioase probleme de comportament. Ţipă la angajaţi, le cere să urgenteze sau să întârzie acordarea unor avize, în funcţie de culoarea politică sau prieteniile celui care le cere.

Din dorinţa de a şti tot ce mişcă în unitatea, directorul SGA Suceava stă şi veghează tot ce se petrece. La propriu, pentru că de circa 10 ani de zile nu şi-a mai luat nici concediu de odihnă. A muncit neobosit, atât pentru bunăstarea familiei sale, cât şi pentru cei care l-au susţinut de-a lungul timpului.

Membru în PSD, Ioan Ungureanu a reuşit cum-necum să-şi menţină funcţia şi privilegiile şi în perioada guvernării PNL, dar şi acum, când ţara este condusă de un Guvern PDL.

Oamenii din preajma sa spun că a reuşit să se menţină în echilibru doar pentru că a fost om de omenie cu oamenii de frunte din organizaţia PSD Suceava, care l-au susţinut până în pânzele albe.

Altfel nu se explică faptul că acum câţiva ani, când SGA Suceava a fost în mijlocul unui imens scandal privind balastierele din judeţ şi activitatea acestora, singurul care a plătit cu funcţia a fost directorul de atunci Vasile Păcurari, iar inginerul şef, cel care se ocupa de fapt şi de drept de acest domeniu, a scăpat basma curată. Şi nu doar că Ioan Ungureanu nu a fost sancţionat, ba chiar a şi fost avansat în funcţia de director pe care o ocupă şi astăzi.

De teama directorului Ungureanu, angajaţii au ajuns într-un asemenea hal încât vorbesc doar în şoaptă, iar femeile încep a plânge când aud că sunt chemate în biroul şefului.

La SGA Suceava e o atmosferă extrem de apăsătoare, iar pentru a-şi duce la îndeplinire scopurile obscure, Ioan Ungureanu nu ezită să recurgă la intimidări şi ameninţări cu concedierile.

„Se comportă ca un vechil pe moşia proprie”, a mărturisit unul dintre angajaţi, care a mai adăugat ca speră ca domnia „zbirului” să se termine cât mai rapid.

Donţu nu şi-a ascuns nici un moment simpatia pentru Victor Ponta, nici înainte de Congres, dar mai cu seamă ieri, când a făcut propagandă pentru fostul său coleg de la tineret. Între cei doi au existat afinităţi de mai mult timp, iar acum este foarte posibil ca acestea să capete noi valenţe. Ponta are nevoie de susţinere din teritoriu, de oameni loiali, iar Ovidiu Donţu este omul său de încredere la Suceava. Pentru mine este destul de clar că alegerile de luna viitoare din organizaţia judeţeană a PSD Suceava se vor solda cu alegerea unui nou preşedinte. Iar dacă acesta va fi Ovidiu Donţu nu ar reprezenta nici o surpriză.

La fel de limpede este că actualul preşedinte al PSD Suceava Gavril Mîrza ar trebui să facă un pas înapoi. Omul căruia a anunţat public că-i oferă votul său, Mircea Geoană, a pierdut şi acest război. Mîrza s-a situat în tabăra greşită, iar vântul schimbării trebuie să-l cuprindă şi pe el. Şi nu doar pentru că a făcut alegerea nepotrivită, ci pentru că în ultimii ani PSD Suceava a cam pierdut tot ce se putea pe plan local.

Aştept şi reacţia lui Cătălin Nechifor, un alt nume vehiculat pentru şefia PSD Suceava. În toamna anului trecut, Nechifor a făcut parte din stafful de campanie a lui Mircea Geoană. Nu ştiu cum au evoluat simpatiile sale în ultima perioadă, dar îmi amintesc că vorbea de nevoia unei schimbări în fruntea PSD.

La nivel central s-a făcut schimbarea liniilor, urmează structurile judeţene. Suceava pare să fie pe această listă.

P.S. Între timp, am aflat că unul dintre cei doi, Cătălin Nechifor mai exact, şi-a anunţat candidatura la şefia organizaţiei judeţene a PSD Suceava.

Nici în echipa lui Geoană, nici în cea a lui Diaconescu, cu atât mai puţin în cea a lui Ponta. Pare destul de clar că politica practicată de Gavril Mîrza, modul său de a fi cu toţi şi cu nimeni în acelaşi timp, nu este pe placul celor de la Bucureşti.

Nici nu-i greu de înţeles că nu vrei să-ţi apropii un individ şi o organizaţie pe care nu te poţi baza. Mîrza a fost singurul care a anunţat că-l va vota pe Mircea Geoană. Asta la nivel declarativ, pentru că, în realitate, doar el ştie ce va alege.

Cât despre ceilalţi membrii ai PSD Suceava, delegaţi la Congresul care va desemna noul preşedinte al partidului, nimeni nu ştie la poarta cui vor bate. Există un oarecare curent pro Ponta. Nu e ceva unitar, iar grupurile răzleţe îşi pot schimba opţiunea în orice clipă.

E încă o dovadă că la Suceava nu există un lider care să tragă oamenii după el. Vulpoii de la Bucureşti au simţit, cu siguranţă, această lipsă de coerenţă în luarea unei decizii, motiv pentru care nici nu-l doresc pe Gavril Mîrza prin structurile de conducere ale partidului.

Pe termen lung este o pierdere pentru întreaga organizaţie a PSD Suceava. Când eşti exclus de la masa bogaţilor greu reuşeşti să mai prinzi un loc. Gavril Mîrza moare încet şi urât, de fapt a murit cam de mult, din punct de vedere politic. Se cramponează de interese mărunte şi personale, iar asta în detrimentul partidului prin intermediul căruia şi-a făcut jocurile şi interesele ani buni.  

Marea întrebare a membrilor PSD Suceava este alta. Cine vine în locul lui Mîrza? Poate Nechifor, poate Bejinariu.

În faţa celor peste 200 de membrii ai PSD Suceava, „prostănacul” a apelat la coarda sensibilă şi nu a uitat să le aducă aminte celor din sală că i-a ajutat în „momentele dificile”.

E un gest disperat al unui om care nu înţelege că a pierdut. Orice s-ar întâmpla la Congresul PSD, Mircea Geoană a pierdut frâiele unui partidului.

„Vă asigur de înţelepciunea şi echilibrul meu şi că voi rămâne acelaşi coleg care a fost cu voi când v-a fost vouă greu, şi v-a fost greu, şi este acum şi mai greu. Dar când este greu soluţia este să ne risipim sau să ne adunăm? Care este formula cea mai bună? Veniţi cu încredere la Congres. Este un judeţ şi o organizaţie la care ţin foarte mult, indiferent de alte comentarii. Ţara are nevoie de noi, eu am nevoie de voi, şi voi aveţi nevoie de toţi liderii importanţi ai partidului, să strângem rândurile şi să mergem înainte”, este mesajul disperat al lui Geoană.

În discursul său, Geoană nu a spus nimic despre „înţelepciunea şi echilibrul” din săptămâna premergătoare turului doi al alegerilor prezidenţiale, când l-a vizitat pe Sorin Ovidiu Vântu şi a pierdut scaunul de la Cotroceni. Dacă e aşa corect, să le spună oamenilor de la care acum vrea voturi ce a fost în capul său. Mai bine zis ce interese au fost la mijloc de a comis o gafă monumentală.

Din punctul meu de vedere, Geoană este un om terminat politic. A venit astăzi să-i şantajeze pe cei din organizaţia judeţeană a PSD Suceava. Are nevoie de voturile lor şi nu face rabat la nimic pentru a le câştiga.

Încă preşedintele organizaţiei judeţene a PSD Suceava Gavril Mîrza şi-a anunţat susţinerea pentru Geoană. Cică are un vot pentru el.

Nu se ştie unde se vor duce celelalte voturi ale membrilor PSD Suceava. Sîc! După nemulţumirea din sala de la Dom Polski e sigur că nu spre „prostănac”. Prin faptul că nu a oferit o perspectivă clară asupra intenţiei de vot a organizaţiei judeţene a PSD Suceava la Congres, Gavril Mîrza nu a făcut decât să-şi reconfirme renumele de jucător la mai multe capete. A anunţat public că e pro Geoană, dar nu a garantat pentru organizaţia care-l contestă tot mai vehement. Sunt convins că şi votul lui Mîrza se va duce tot spre ceea ce vrea marea masă din PSD. Dacă va fi un curent favorabil lui Geoană, preşedintele PSD Suceava va fi în avantaj. În caz contrar, va intra în dizgraţie. Deznodământul alegerilor pentru şefia organizaţiei judeţene a PSD Suceava depinde de Congres. Nu ne rămâne decât să aşteptăm rezultatele de la nivel naţional pentru a afla ce se va întâmpla şi la Suceava.

Un episod interesant a avut loc astăzi la conferinţa de presă a organizaţiei judeţene a PSD Suceava. Eugen Bejinariu, unul dintre apropiaţii lui Adrian Năstase, a anunţat că-l susţine pe fostul premier pentru a obţine cea mai importantă funcţie din PSD.

În obişnuitul său joc ambiguu şi pe şapte cărări, încă preşedintele PSD Suceava Gavril Mîrza a replicat că Bejinariu a făcut afirmaţia în nume propriu şi nu, vezi Doamne, în numele organizaţiei judeţene.

La scurt timp, Mîrza a anunţat că-l susţine pe Eugen Bejinariu (foto stânga) pentru a prinde o funcţie de vicepreşedinte la nivel naţional în partidul cu picioare de lut şi încălzit cu flacăra violet a gazului rusesc. 

Deducţia e simplă. Mîrza nu vrea să anunţe că-l susţine pe Năstase, dar îl susţine pe Bejinariu, care este fidel lui Năstase. Matematica de prin şcolile generale enunţă o formulă de genul: „Dacă x=y şi y=z, atunci şi x=z”.

E logic că nu poţi susţine un om pentru a ajunge într-o formulă de conducere cu persoane care au idei antagonice.

Prin declaraţiile de astăzi, Gavril Mîrza a dovedit încă o dată că nu este capabil să-şi asume o responsabilitate şi să aleagă una din taberele din PSD. Ca şi până acum, preferă o politică de noncombat din care speră să iasă din nou întărit. Un vicepreşedinte la nivel naţional susţinut de Mîrza i-ar aduce un avantaj de necontestat în perspectiva alegerilor din organizaţia judeţeană a PSD. Cum la fel de bine, un eşec al grupării Bejinariu – Năstase ar însemna îndepărtarea lui Mîrza din funcţia de preşedinte al PSD Suceava. Prin atitudinea de aşa zisă neutralitate, Gavril Mîrza speră să aibă ceva beneficii, iar “calul troian” Eugen Bejinariu să fie singura pierdere a organizaţiei din Suceava în războiul pentru supremaţie din PSD.

Pentru mine, tipul de politică promovat de Gavril Mîrza a trecut. Au dovedit-o şi ultimele alegeri pe care PSD Suceava le-a tot pierdut cu succes. Depinde doar de membrii acestui partid dacă vor dori şi pe mai departe să meargă din eşec în eşec sau dacă doresc să restructureze cu adevărat PSD-ul.

Cadariu a spus, nici mai mult nici mai puţin că se impune schimbarea conducerii PSD Suceava, “care a pierdut cele patru tipuri de alegeri din ultimul an şi jumătate şi care nu reuşeşte să-şi schimbe nici modul de gândire şi nici limbajul politic”. Cadariu  s-a referit la fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava şi actualul preşedinte al organizaţiei judeţene a PSD Suceava, Gavril Mîrza. Ce a grăit vicepreşedintele PD-L este total adevărat.

E un punct de vedere pe care îl împărtăşesc cu Daniel Cadariu (foto), dar pe care îl consider o mare gafă din punct de vedere politic. Cum poţi veni tu, persoană politică, adversar al PSD-ului, să le ceri să-şi schimbe structura de conducere după ce au pierdut „patru tipuri de alegeri”.

Nu poate fi vorba decât de infantilism politic, adică să le spui adversarilor aflaţi în evidentă inferioritate că sunt la pământ. Un politician adevărat le-ar fi transmis că sunt un partid pe cai mari şi că doar ghinionul i-a adus unde i-a adus. Să-ţi propui tu, din exterior, şi să le sugerezi celor cu care te lupţi pe metereze că ar fi bine să aibă o altă abordare pentru a câştiga data viitoare este o prostie fără margini.

Lasă-i să-şi rupă gâtul singuri în continuare până vor ajunge într-o mocirlă de unde nimeni nu-i mai poate scoate. E ţelul oricărui politician din România şi de oriunde din lume. Mai puţin al lui Dan Cadariu, care se vrea un filantrop. Poate că cei de la PSD Suceava îi vor asculta sfatul şi la următoarele alegeri îi vor bate măr pe cei de la PD-L. Ştiţi cine va avea de suferit şi va fi schimbat atunci? Chiar filantropul, omul care dă sfaturi acum şi se crede un guru al politicii locale.

-Supărare mare?

-Nu, există viaţă mereu. Un şut în fund e un pas înainte.

-Au furat şi PSD şi PD-L?

-Nimeni nu poate băga mâna în foc. Trebuie să definim însă noţiunea de a fura şi dimensiunea furtului.

-La Suceava, în PSD, care e atmosfera?

-Am fost răcit şi nu ştiu exact, dar, evident, e nevoie de o analiză.

-Suceava este singurul judeţ din Moldova colorat în portocaliu.

-Acum trei luni plecasem de la premisa că trei judeţe din Moldova, Suceava, Botoşani şi Neamţ, sunt portocalii. La Botoşani şi Neamţ am reuşit, la Suceava, nu.

-La Bucureşti nu s-a văzut prea bine asta…

-Ar fi incorect să comentez pentru că nu ştiu ce au făcut colegii de aici.

-Se putea mai mult?

-Da.

-Ce trebuia făcut?

-Trecând peste resurse, care sunt în defavoarea PSD, nu pot da decât exemplul colegiului meu, unde am câştigat detaşat alegerile, iar la Preuteşti am obţinut o victorie în turul I şi o pierdere minimală în turul al II-lea. Asta înseamnă muncă, echipă şi determinare.

-Au lipsit aceste trei elemente la nivelul judeţului pentru a câştiga alegerile?

-Au fost mai multe, unul că nu avem primar în nici un oraş important al judeţului, în zona de munte nu există nici un parlamentar, am pierdut alte localităţi tradiţionale, iar toate astea sunt handicapuri majore.

-E vorba de un management prost la nivelul organizaţiei judeţene?

-Fiecare produs de larg consum sau politic are un ciclu de viaţă, iar apogeul PSD Suceava a fost până în 2004.

-Actuala conducere a ajuns la finalul ciclului politic?

-Şi eu fac parte din actuala conducere.

-Şi care e viitorul?

-Să câştigăm alegerile din 2012.

-Cu actuala echipă?

-Cu echipa care poate câştiga alegerile. Acesta e obiectivul meu care depinde de foarte mulţi factori, iar în locul lui Flutur aş avea emoţii mari pentru 2012.

-Din actuala echipă, pe câţi îi mai vezi făcând parte din echipa pentru 2012?

-Din 2004 suntem cam aceeaşi şi lumea se schimbă, trebuie s-o facem şi noi, oricum, până la 100%.

-Schimbarea trebuie să plece din vârf?

-E necesară la orice nivel, degeaba schimbi la vârf dacă în rest nu schimbi nimic, trebuie să vină de la membri.

-Despre modul cum a acţionat primarul de la Adâncata ce spui?

-Dacă era în colegiul meu, aveam alt preşedinte al PSD Adâncata.

-Cum îi caracterizezi pe scurt pe următorii?

Gheorghe Flutur: Mai degrabă senator decât şef al Consiliului Judeţean.

Ioan Bălan: Membru în comisia SRI, şi cu asta am spus tot.

Gavril Mîrza: Mai degrabă şef al Consiliului Judeţean decât senator.

Cătălin Nechifor: Din păcate, politician.

-Ce părere ai despre presa locală?

-(Ezită şi scoate un semn de exclamaţie înainte de a răspunde) După 20 de ani de democraţie şi presa din Suceava mai are nevoie de timp.

-Sunt ziariştii locali corupţi?
-(Din nou ezitare) Sunt politicieni locali corupţi.

-Mulţi?

-Numeric, nu, ca influenţă, poate da.

-Preşedintele ideal pentru România?

-Nu mai cred în Moş Crăciun, dar un preşedinte al României ar trebui să aibă o susţinere electorală mai mare de 50,33%.

-Câte răspunsuri sunt politicianiste?

-Toate, nu mă pot dedubla.

Potrivit scorului publicat de Biroul Electoral Judeţean, la Adâncata Traian Băsescu l-a cam surclasat pe Mircea Geoană. Scorul de 60% în favoarea fostului şi actualului şef al statului spune totul despre campania pe care primarul Dorel Filip a dus-o pentru promovarea preşedintelui partidului din care, teoretic, face parte.

Menţinerea primarului din Adâncata în structurile PSD Suceava este încă un motiv pentru care actuala conducerea judeţeană a partidului trebuie să plece acasă. Relatările ziariştilor şi fotografiile grăitoare cu privire la dualismul lui Dorel Filip şi despre prezenţa sa atât alături de Mircea Geoană, cât şi de Gheorghe Flutur la mitingul PD-L din Adâncata, au fost trecute cu vederea.

Gavril Mîrza şi ceilalţi şefi din PSD Suceava au închis ochii şi în loc să-l excludă din partid pe Dorel Filip (foto) au preferat să-l trateze cu mănuşi.

Rezultatul: 60% pentru Traian Băsescu şi 40% pentru Mircea Geoană în urma voturilor exprimate la Adâncata.

Dacă liderul local al PSD şi-a închipuit că-l va aduce pe drumul cel drept pe Dorel Filip s-a înşelat amarnic. Dacă i-a făcut un favor şi nu l-a exclus din partid e la fel de grav ca în primul caz.

Dorel Filip a fost cu curul în două luntre de la bun început, şi tot ceea ce l-a interesat era să-şi atingă scopurile personale. I-a reuşit. Şi încă destul de bine, de vreme ce a rămas în PSD, şi-a angajat fiul şef la Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava şi a scos şi un scor bun pentru Traian Băsescu, ceea ce îl ridică în ochii lui Gheorghe Flutur.

O eventuală excludere a sa din PSD ar fi frecţie la picior de lemn în acest moment. Un lider cu coloană vertebrală, aşa cum nu a fost Gavril Mîrza, trebuia să extirpe tumoarea încă din fază incipientă. Acum e prea târziu, şi s-ar putea ca efectul „Filip” să se extindă cu repeziciune şi la alţi primari, cu rezultat devastator asupra viitorului politic al lui Mîrza şi al altor lideri judeţeni ai PSD Suceava.

Astăzi, când şi-au revenit din beţia succesului iluzoriu, liderii social-democraţii suceveni ar trebui să-şi depună demisiile de onoare. E tot ce le rămâne de făcut pentru a-şi recunoaşte înfrângerea, măcar în al 12-lea ceas.

Rezultatele de ieri sunt doar o confirmare a căderii libere în care se află PSD Suceava de mai bine de un an de zile. Primul semnal a fost dat la alegerile locale din vara anului 2008, când Gavril Mîrza a pierdut preşedinţia Consiliului Judeţean Suceava în faţa lui Gheorghe Flutur. A urmat dezastrul de la alegerile parlamentare din toamna anului trecut, când PD-L a surclasat pur şi simplu armata de lut a PSD.

Au fost două semnale extrem de clare, dar social-democraţii au refuzat să le ia în seamă. Au continuat cu aceeaşi echipă pierzătoare, iar rezultatul înregistrat ieri la nivelul judeţului este logic.

Mi-au rămas în minte scenele de aseară de la sediul PSD Suceava, cu Gavril Mîrza şi alţi lideri ai partidului sărbătorind victoria. Asta în condiţiile în care tot ceea ce aveau palpabil erau sondajele de opinie prezentate de televiziuni. În rest, nimic. De la secţiile de votare din judeţ, social-democraţii suceveni au aflat rezultatele cu mare întârziere, ceea ce denotă o slabă organizare. Totuşi, şampania, vinul şi alte licori au curs din belşug, într-o beţie falsă.

Chiar dacă am fi asistat la o victorie a lui Mircea Geoană, social-democraţii suceveni nu prea aveau motive de fericire. Contribuţia lor la scorul final al alegerilor prezidenţiale a fost negativă.

Dacă vor să mai conteze în economia jocului politic, social-democraţii suceveni trebuie să schimbe ceva. Liderii actuali şi-au demonstrat limitele şi este greu de crezut că cineva de la centru le va ierta eşecul. A venit timpul pentru o reformă totală, iar timp ar fi vreo trei ani.