Oficial, este un om de afaceri din Suceava, de loc din Bilca, şi care s-a ocupat cu investiţii imobiliare, iar mai nou, prin intermediul prietenei sale se ocupă de asfaltările prin Suceava.

Toate bune şi frumoase până aici, numai că domnul Puşcaşu are un trecut glorios în spate.

Prin 1997 a fost arestat în Germania pentru jaf armat în oficii poştale, bănci şi asupra şoferilor de tiruri. A stat ascuns câţiva ani la „panda”, iar apoi a revenit acasă.

A fost relativ liniştit, iar în ultima vreme părea un om cu preocupări serioase. Asta până astăzi, când a fost dus în cătuşe la Curtea de Apel  Suceava. Motivul? Două tâlhării cu mână armată comise în Austria în aprilie 2005, în urma cărora a furat 335.000 de euro.

Click here to view the embedded video.

Am avut dreptate, iar ceea ce m-a surprins şi mai tare a fost reacţia lui Vasilică Puşcaşu la ieşirea din sala de judecată. La întrebarea de ce a fost ridicat a spus că nonşalanţă: „Nu m-a ridicat pe mine”.

Asta deşi cu câteva ore mai devreme era coborât din duba Poliţiei cu cătuşe la mâini, iar un comunicat de presă remis ulterior confirma reţinerea sa şi faptul că era căutat pentru infracţiuni comise în Austria.

Sunt curios ce se întâmplă mai departe în acest caz.

Diferenţele între un cătun uitat de lume şi municipiul Suceava sunt aproape insesizabile. La sat ştii că nu e bine să mergi printr-un anumit loc când plouă pentru că e noroi. În Suceava nu ştii asta. De fapt ar trebui să ştii. Pentru că de luni bune oraşul nu mai e oraş, iar asfaltul e noroi.

Ni se bagă pe gât obsesiv chestia cu lucrările care trebuie făcute pentru modernizare şi un confort ulterior. Sincer să fiu m-am săturat să aud scârţâitul flaşnetei care numai muzică nu se cheamă. Vreau să trăiesc şi eu normal în oraşul unde îmi plătesc taxele şi impozitele în mod corect şi la zi.

Nu cred că e doar dorinţa mea. E dorinţa tuturor celor peste 100.000 de oameni ai oraşului. Fie că locuiesc în Burdujeni, Iţcani Obcini, George Enescu, Zamca sau Centru.

Consiliul Local poate propune şi schimba cu succes denumirile cartierelor, în George Glodescu, Centrul Noroiului, Obcina Mizeriei, Zamca Groapă, Iţcani Cătun sau Burdujenant.

Propunerile ar trece fără probleme, iar oamenii ar şti măcar că oraşul lor a devenit sat, iar taxele şi impozitele au scăzut. Nu ar mai fi nemulţumiţi, iar din banii economisiţi fiecare familie şi-ar putea cumpăra câteva perechi de şoşoni.

Iar dacă Bacovia ar trăi… . Şi-ar repudia operele scrise acum mai bine de jumătate de secol şi ar străluci din nou în toamna plumburie şi noroaiele Sucevei. Ar avea toate şansele să câştige un Nobel pentru literatură din descrierea oraşului-sat Suceava.

Au fost telefoane date cu număr ascuns, iar de la celălalt capăt al firului li s-a recomandat producătorilor să boicoteze acţiunea de la Suceava şi să se prezinte la cea de la Câmpulung Moldovenesc, „Târgul Lăptarilor”.

Fără să se recomande, telefonistul de serviciu i-a anunţat pe producătorii agricoli că ar fi cazul să meargă doar la acţiunea de la Câmpulung Moldovenesc, pentru că altfel vor stârni mânia preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava. În unele cazuri, aceste ameninţări au prins, iar oamenii şi-au revizuit dorinţa de a participa la Suceava, la „Zilele Agricultorului”. Şi exemplul a fost dat de Gheorghe Flutur, care l-a sunat pe Ştefan Indianu, directorul Direcţiei Agricole Suceava, căruia i-a transmis că-i va face zile fripte imediat ce instituţia va trece în subordinea Consiliului Judeţean Suceava.

Şi pentru ca semnalul să fie perceput cum se cuvine, conducerea PD-L Suceava se va întâlni mâine la Câmpulung Moldovenesc. Va fi o şedinţă de Birou Judeţean Permanent, iar apoi toată floarea cea vestită a partidului va merge cu mic şi mare la „Târgul Lăptarilor”. Dacă nu aţi participat niciodată, să ştiţi că este acea manifestare la care Gheorghe Flutur face ce ştie el mai bine, mulge vaca.

Am trecut astăzi pe la manifestarea organizată în curtea Staţiunii de Cercetări Agricole Suceava. Nu avea fastul celor la care participă Flutur, dar mi s-a părut de bun simţ. Cred că acolo este locul unui astfel de târg, nu la Iulius Mall. Să aduci vaci, cai, oi şi alte animale în faţa unui centru comercial este tragi-comic. E un chin şi pentru animale, dar şi pentru proprietari. Dar ce nu fac unii pentru a gâdila orgoliul şefului.

A fost nevoie doar de o oră de ploaie pentru ca întreg oraşul să devină un cătun uitat de lume. Am văzut oameni nemulţumiţi de faptul că nu aveau pur şi simplu pe unde să se strecoare pentru a evita noroiul. În lipsa unor soluţii, au fost nevoiţi să treacă direct prin apa murdară sau prin pământul înmuiat de ploaie.

Înjurăturile nu pot fi reproduse, dar ce spuneau oamenii reflectă starea de spirit vizavi de modul în care înţeleg firmele să-şi facă treaba, dar şi incapacitatea conducerii Primăriei Suceava de a gestiona această situaţie.

Cât timp nu a plouat, totul a părut în regulă. S-a mai ridicat ceva praf, s-au mai auzit murmure, dar atât.

Ploaia a schimbat radical oraşul. De fapt, l-a readus la stadiul de târg de provincie, acolo unde anotimpurile ploioase erau un coşmar pentru locuitori.

Îmi permit să le fac o invitaţie celor din Primăria Suceava pe străzile oraşului când plouă, sau imediat după. Dar nu echipaţi cu cizme de cauciuc şi pelerină de ploaie, ci cu o umbrelă şi pantofi de stradă.

Fotografiile surprinse la amiază în centrul municipiului Suceava sunt sugestive, iar comentariile de prisos.

Pentru cei care au investit în centrul comercial Galleria, situat la ieşirea din Suceava spre Fălticeni, totul s-a transformat în cea mai neagră idee de afaceri. Inaugurat la sfârşitul lunii martie, Galleria Suceava este, cel puţin la momentul de faţă, un eşec total.

Foarte multe spaţii sunt neocupate şi acum, la jumătate de an de la tăierea panglicii, iar puţinii comercianţi care au avut proasta inspiraţie de a-şi deschide afaceri aici intenţionează să tragă obloanele.

Motivul nu este greu de ghicit: lipsa clienţilor. Pentru a mai umple din spaţiile pustii, administratorii au venit cu tot felul de soluţii de compromis. La parter, de exemplu, pe câteva sute de metri pătraţi, se află expuse picturi ale unor copii şi sunt depozitate scaune (foto).

La etaj, au fost amplasate mese de tenis şi jocuri. Acestea ocupă, de asemenea, sute de metri pătraţi, dar chiar şi aşa nimeni nu se înghesuie. Magazinele au reduceri chiar şi de 70%, dar cumpărătorii sunt mai rari ca iarba de leac. Pe la baruri şi restaurantul „Doi şi un sfert” nici urmă de clienţi, iar la magazinul Tekzen este la fel de linişte.

Speranţele de relansare sunt aproape nule, mai ales în condiţiile actuale, iar Galleria Suceava riscă să devină cel mai mare eşec de piaţă de după 1989.

Galleria are o suprafaţă construită de 15.000 mp, dintre care 10.700 mp suprafaţă închiriabilă, fiind dezvoltat pe două niveluri. Centrul comercial are 270 de locuri de parcare atât la suprafaţă, cât şi în subteran.

Din păcate pentru investitori, colosul de beton ridicat la ieşirea din Suceava s-a născut când nu trebuia şi s-ar putea să nu mai ajungă niciodată la maturitate.

Click here to view the embedded video.

Istoria în imagini a Sucevei, a comunismului, a victoriei socialismului, a oamenilor cu droguri şi arme din ziua de azi, a celor care freacă menta sau pur şi simplu sunt boschetari. Asta vreau de la voi, cei care mă citiţi. Să colaborăm şi să interacţionăm. Să arătăm în fotografii şi imagini ce nu vă place în târgul şi judeţul ăsta, dar şi ce anume v-a impresionat plăcut. Aş vrea ca Suceava să fie reprezentată aici în toată diversitatea ei, cu bune şi rele. O fotografie sau câteva imagini surprinse cu telefonul mobil pot spune mai multe decât aş face-o eu sau oricine altcineva cu o mie de cuvinte. Vă rog şi vă aştept. Şi vă mulţumesc anticipat.

Ascuns după scuza că Bazarul oferă pâine pentru 10.000 de oameni, primarul Lungu a decis modernizarea acestui centru comercial. S-au alocat 3 milioane de euro, o sumă mai mult decât consistentă, iar cea mai mare parte a şi fost cheltuită deja.

S-au ridicat câteva hale metalice care să-i apere pe comercianţi şi clienţi de ploi, ninsori şi vânt.

Când faci o asemenea investiţie, mai ales că este vorba de bani publici, trebuie să-ţi iei toate măsurile de siguranţă.

Ion Lungu a omis, cu bunăvoie, un lucru elementar. A dat ordin, acesta este termenul corect, să se ridice halele din Bazar fără a avea autorizaţie de la Pompieri.

Pentru a primi avizele necesare, beneficiarul trebuia să îndeplinească o serie de condiţii impuse prin legislaţia în vigoare.

Acestea însemnau reducerea spaţiului destinat amplasării chioşcurilor, o măsură nepopulară şi care ar fi furat din voturile lui Ion Lungu.

Goana electorală costă însă mult, iar acest lucru s-a văzut la incendiul din ianuarie.

Focul a pus stăpânire pe o parte a Bazarului, iar mai multe chioşcuri şi marfa din ele s-au făcut scrum.

Lipsa unei autorizaţii de la Pompieri a generat refuzul firmelor de asigurări de a încheia poliţe cu bazariştii. Cercul vicios era să fie închis de acelaşi Ion Lungu, care a propus compensaţii financiare pentru comercianţii afectaţi de incendiu. Deocamdată, nu s-au dat alţi bani, dar nimeni nu garantează că acest lucru nu se va întâmpla în apropierea alegerilor.

Investiţia de 3 milioane de euro reprezintă o afacere proastă, gata oricând să se transforme în cenuşă.

Este o afacere pe care Ion Lungu trebuie să şi-o asume, pentru că până la urmă a băgat mâna în buzunarele tuturor sucevenilor şi a cheltuit aiurea un munte de bani. Asta în timp ce străzile municipiului Suceava sunt pline de gropi.

Chiar dacă au încasat în medie câte 6.000 de lei de la fiecare comerciant, „gospodarii” de la Primărie au uitat să cureţe zona.

Aşa se face că trotuarele, esplanada din faţa Casei de Cultură şi spaţiul de agrement din faţa monumentului „Bucovina înaripată” sunt „brăzdate” de imense pete negre care emană un miros insuportabil.

Noroc de ploaia care a mai căzut în oraş şi a mai spălat mizeria, că despre o acţiune de curăţat cu detergent nici nu s-a pus problema vreun moment.