Trăiesc senzaţia că Suceava a rămas împietrită în anii 1960, când viaţa era molcomă şi fără griji. Deşi persoana mea nu exista pe vremea respectivă, din ce mi-au povestit oamenii mai în vârstă, iarna venea devreme şi pleca târziu. Autobuzele nu circulau zile întregi din cauza nămeţilor, maşinile, de regulă provenite din fosta URSS, porneau greu sau deloc, iar mersul pe jos era un sport local.

Firesc, trotuarele atâtea câte existau la acea vreme erau deszăpezite într-un ritm nu prea alert.

Din păcate, istoria se repetă în anul de graţie 2010. Dacă pe străzi se intervine cu o oarecare viteză, trotuarele par locuri uitate. În parcul de lângă Tribunalul Suceava, patinoarul natural de pe alei este impecabil. Se alunecă graţios, se cade dureros, iar Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu şi Costache Negri, „cei trei bărboşi”, aşa cum li se spune popular, mai că ar coborî de pe socluri pentru a-şi schimba ghetele de iarnă cu o pereche de patine.

Şi pe trotuarul care coboară de la Colegiul Petru Rareş spre magazinul Bucovina se poate patina în voie, ba chiar s-ar preta şi la o coborâre „a la Alberto Tomba”.

Trebuie ţinut cont că asta se întâmplă în inima oraşului, aproape de kilometrul zero, ăla pe care aleşii Sucevei ni l-au pigmentat cu un kitch de ou pe care ni-l prezintă tradiţional bucovinean, dar şi indicatoare care anunţă că ne aflăm la „kilometrul zero al Uniunii Europene”. Măi, chiar aşa să fie?

Nu sesizez mari diferenţe între ceea ce îmi povesteau sucevenii mai în vârstă şi ce este prin oraş acum. Chiar dacă au trecut 50 de ani de atunci, Suceava pare mai aproape tot de ex-sovietici şi modul lor de a gestiona problemele unui oraş decât de o urbe cu adevărat europeană.

Scuze sunt puţine, mai ales că iernile de acum nu seamănă aproape deloc cu cele de acum jumătate de secol, iar zăpada este mai mult o pospăială. Se poate să mai fie ceva la care nu m-am gândit: iarna să-i fi luat prin surprindere pe cei de la Primărie. Ptiu, ce gâscă sunt!

Mai exact, Asociaţia Salariaţialor Victoria Bermas are de plătit 5 miliarde de lei vechi, din care 3,17 miliarde de lei vechi reprezintă impozitul pe dividende, iar diferenţa majorări de întârziere şi penalităţi.

Impunerea acestor sume s-a făcut de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, în urma unui control derulat la finele anului 2008. Cu acea ocazie, inspectorii fiscali au constatat că Asociaţia Salariaţilor Victoria Bermas a distribuit în perioada 2004-2008 dividende în valoare de 24,73 de miliarde de lei vechi. Banii au fost plătiţi prin virament bancar, fără a se reţine impozitul datorat.

Asociaţia Salariaţilor Victoria Bermas a contestat în instanţă actul de control şi suma imputată, iar la Tribunalul Suceava şi Curtea de Apel Suceava a avut câştig de cauză. Nu acelaşi lucu s-a mai întâmplat şi în recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă a decis că impozitul pe dividendele distribuite trebuia achitat.

În motivarea deciziei s-a ţinut cont de faptul că “veniturile din dividende ale asociaţiei puteau fi utilizate numai în scopul pentru care a fost constituită, respectiv în scopul achiziţionării de acţiuni, neputând fi distribuite persoanelor fizice asociate”.

Printre cei mai afectaţi de această decizie sunt fostul director general al SC Bemas SA Suceava, Constantin Gătej, directorul economic Elena Anisoi, dar şi consilierul judeţean Petru Ştirbu, omul orchestră din Consiliul Judeţean Suceava în timpul mandatelor deţinute de liderul PSD Suceava Gavril Mîrza.

Cei trei deţin controlul asupra Asociaţiei Salariaţilor Victoria Bermas, iar Gătej şi Anisoi se regăsesc şi în conducerea celeilalte structuri care controlează fabrica de bere de la Şcheia, respectiv Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor de Conducere de la Bermas. Şi această asociaţie a distribuit dividende fără a reţine impozit, iar procesul se află în derulare la Curtea de Apel  Suceava. Având în vedere precedentul creat prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, logic ar fi ca şi în această situaţie să se ajungă la obligaţia de plată pentru anumite sume de bani.

Nişte stimabili judecători de la Tribunalul Suceava au comis o gafă impardonabilă. Le-au permis unor indivizi acuzaţi de fapte grave să plece acasă pentru că le-a fost lene să muncească. Au dat un copy-paste la un material pe care ei sau alţi colegi l-au scris acum câteva luni şi au uitat să schimbe nişte nume.

Aşa se face că nişte oameni care în mod normal erau astăzi în arest au fost puşi în libertate. Contează mai puţin că sunt foşti poliţişti, importantă e incompetenţa unor judecători plătiţi cu bani grei din buzunarul nostru. Dacă ei nu vor fi traşi la răspundere a grav. E grav pentru că se perpetuează un flagel, acela al incompetenţei într-un domeniu sensibil.

Cum poţi tu ca judecător să spui că a fost arestat Ivan şi de fapt în sală să fie unul Jitari şi altul Olari. Păi fie ai stat cu ochii închişi şi ai dormitat, fie te-a durut în cot pe tine ca judecător de ceea ce se petrece în sala de judecată. Este inacceptabil şi într-un caz şi în altul.

E o ruşine pentru justiţia din Suceava şi sunt curios cine va răspunde. Dacă va răspunde cineva, pentru că în astfel de situaţii apar tot soiul de justificări lamentabile şi sancţiuni de faţadă.