Impresii din vacanţă

Băile Herculane, decădere şi umilinţă

Am putea avea cea mai frumoasă staţiune din Europa. Din păcate, doar visăm la aşa ceva, iar realitatea întrece orice scenariu, oricât de pesimist ar fi acesta.Am plecat la Băile Herculane ştiind că nu trebuie să mă aştept la foarte multe lucruri bune. Totuşi, peisajul care m-a întâmpinat a fost de vis. Munţii care străjuiesc valea Cernei dau un aspect de basm zonei, iar apele termale de aici i-au făcut pe romani şi austrieci să se îndrăgostească necondiţionat de Herculane.

Din păcate, zona a ajuns pe mâna hunilor, şi nu mă refer la cunoscutul popor migrator, ci la românii noştri. Nu pot spune cum era la Băile Herculane înainte de 1989, dar ruinele de acum şi bojdeucile încropite pe malul Cernei l-ar face să pălească de ruşine şi pe ultimul barbar.

În centrul vechi al staţiunii Băile Herculane, clădirile construite în perioada stăpânirii austro-ungare sunt lăsate de izbelişte. Pe ici, pe colo, se mai vede că cineva ar vrea să mişte ceva. Sunt renovări rămase la stadiul de intenţie.

Mai departe, drumul care duce spre Hotel Roman, ceea ce era cândva perla staţiunii balneare, este singurul care arată că Herculane nu este un oraş părăsit. Acolo s-a investit ceva, iar rezultatul este unul interesant.

Hotel Roman gâfâie şi el din greu, iar gloria de altădată păleşte încet, încet.

Băile termale în aer liber, aflate pe malul râului Cerna, sunt supremul umilinţei unui loc binecuvântat de Dumnezeu şi al nesimţirii omului modern.

Ca într-un tărâm al nimănui, pe marginea râului au fost amenajate nişte cocioabe în care miroase a urină de la o poştă, noroiul clipoceşte sub papuci, iar vestiarele sunt nişte bucăţi de scânduri prinse între ele. Bazinele de apă termale au fost săpate şi, să-i spunem, amenajate între drumul care leagă Băile Herculane de Baia de Aramă şi albia râului Cerna. Mai peste tot sunt mânjite stâncile şi clădirile arhaice cu îndemnuri la curăţenie, dar o parte dintre cei care vin acolo se vede fie că nu ştiu să citească, fie că nu-i interesează nici cât negru sub unghie ce lasă în urmă.

Cazarea în apropierea băilor termale în aer liber este şi ea o aventură. Maşini blindate cu cearşafuri, prosoape şi tot ce se poate pentru a-i camufla pe proprietari sunt îngrămădite de o parte şi de alta a drumului. În pădure, corturile sunt amplasate pe orice bucată de teren care o permite, iar sticlele de plastic prinse în arbori sunt duşuri de lux pentru cei veniţi la tratament.

Şi cum un asemenea loc are potenţial, în zonă au înflorit şi afacerile. Vânzătorii ambulanţi de prosoape, papuci de plajă şi alte prostioare îşi expun marfa fie direct de pe maşină, fie din acareturi amplasate pe te miri unde. Nici cei care fac masaje nu s-au lăsat mai prejos şi în corturi sau coteţe de lemn îşi oferă serviciile sutelor de oameni care se înghesuie zilnic la băile termale de pe malul râului Cerna.

După ce vezi toate astea nu ai cum să pleci din Herculane decât cu un gust amar. Şi o grămadă de întrebări fără răspunsuri logice.

Articole asemănătoare

2 Comentarii

  1. si-au batut joc de statiune, pentru ca ei , au firme de turism extern , ii doare-n basca de Herculane.

Citiți de asemenea
Close
Back to top button