Filadelfia Turism Suceava

Articol scris

Vizualizări

  • 534 vizualizări

Popularitate

  • 1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele

Bârfa următoare

Bârfa anterioară


ArtBOA

Gavril Marza
Gheorghe Flutur
Ioan Balan
Ioan Nechifor
Ion Lungu
Mirela Adomnicai
Orest Onofrei
Ovidiu Dontu
Varujan Vosganian

În Ceahlău, la vreme de iarnă 0

Feb7

E mijlocul iernii, dar anotimpul devenit atât de capricios îşi lasă amprenta peste tot, chiar şi pe Ceahlău, acolo unde altădată zăpezile erau în patria lor.

Chiar dacă ştiam că nu mă aşteaptă un drum prin zăpadă până la genunchi, din precauţie am luat şi parazăpezile în rucsac. S-a dovedit că le-au cărat de pomană, dar vorba aia, <paza bună trece primejdia rea>.

imagini de pe ceahlau

În prima parte a traseului spre vârful Toaca, din staţiunea Durău spre cabana Fântânele drumul a fost mai mult noroios. Petele de zăpadă erau rarităţi, dar pe anumite porţiuni îşi făcea prezenţa gheaţa.

in drum spre toaca

Imediat după cabana Fântânele începea să se deschidă o altă lume. Una în care irealul se împletea perfect cu zăpada nu foarte mare şi verdele coniferelor.

in ceahlau iarna1

De jos, din staţiune, de la pârtia de ski, se auzea o muzică supărător de puternică pentru liniştea din pădure. Dar, până la urmă, trebuie să-i acceptăm şi pe cei cărora le place să le duduie boxele în creier.

Am admirat partea finală a lacului de acumulare de la Bicaz dintr-o porţiune în care verdele predomina şi dădea senzaţia că primăvara şi-a făcut simţită prezenţa.

coada lacului de acumulare bicaz

Drumul a continuat apoi pe lângă stânca Panaghia, care dintre copacii acoperiţi cu ace de gheaţă părea un uriaş om de zăpadă adormit de mii şi mii de ani.

panaghia in ceahlau

Am continuat drumul şi după trei ore de la plecare am atins obiectivul propus: vârful Toaca. Aici am descoperit imagini senzaţionale. În partea intermediară a urcării, înainte de ultimii metri de urcare, o stâncă perfect albă contrasta cu verdele pădurilor din depărtare.

alb si verde, o combinatie aparte

Apoi, o stâncă sculptată cu ace de gheaţă, făurite cu migală de mama natură, dădea senzaţia că acolo a lucrat ani de zile cel mai priceput meşter din lume. Şi, în fapt, chiar aşa era: au fost vântul, lapoviţa şi ninsoarea.

stancile au fost acoperite cu ace de gheata

Aceeaşi meşteri au contribuit din plin şi la catargul îngheţat. Pentru că Toaca, în frumoasa zi de 6 februarie 2017, arăta ca un vapor aflat în Oceanul Arctic, un vas prins între sloiuri de gheaţă.

nu e catarg, e doar un stilp de releu

Iar când am spus că am prins imagini idilice nu am exagerat cu nimic. În jurul vârfului Toaca totul era de vis. Ceaţa care se pregătea să ne înconjoare şi lacul de acumulare Bicaz se completau reciproc şi un pic ameninţător.

ceata si lacul de acumulare bicaz

Aceeaşi ceaţă care lucra prin învăluire m-a determinat pe mine şi pe partenerul de drum, unul de nădejde şi care ştie să aprecieze natura, chiar dacă uneori efortul e un pic prea mare, să purcedem pe traseul de întoarcere.

Şi cum ne-am mişcat bine am decis să vizităm şi Cascada Duruitoarea. Drumul a fost îngreunat de porţiunile cu gheaţă dintre rădăcinile ieşite în afară, iar în lipsa colţarilor trebuia să păşeşti atent pentru a nu lua contact cu solul.

Temperaturile ceva mai ridicate din ultima perioadă ne-au dezvăluit o cascadă care nu avea pic de gheaţă, dar cu un debit scăzut. La un moment dat, chiar am avut tendinţa de a crede că e Cascada Cailor, de la Borşa.

cascada duruitoarea

 

Nu am avut prea mult timp la dispoziţie pentru a admira priveliştea, pentru că noaptea bătea la uşă. Aşa că, am luat-o cu viteză din loc, iar când noaptea îşi făcea deja simţită prezenţa am ajuns înapoi în staţiunea Durău.

După opt ore de drum, concluzia a fost una singură: Ceahlăul este un munte unic, mai ales pe timp de iarnă. Şi îi mulţumim că a fost darnic cu noi şi ne-a lăsat să admirăm toate splendorile sale. 

subscribe to comments RSS

Încă nu există comentarii

Părerea ta

* necesare