Vidraru: munte, apă şi splendoare
Puţine locuri din ţară adună simultan muntele şi apa. Rezultatul este extrem de spectaculos, iar pentru asta trebuie să-i mulţumim „omului nou” şi ideilor concepute de sistemul comunist.
Ascuns în munţi, lacul de acumulare Vidraru te cucereşte încă de la impunătorul baraj. Doi munţi au fost uniţi de om şi piscurile se pot oglindi astfel în cele câteva sute de milioane de metri cubi de apă.
De sus, de pe coronamentul barajului, blitzurile aparatelor foto şi camerele de luat vederi muncesc fără întrerupere. Fiecare turist vrea să plece cu o amintire din acest loc, iar timpul este scurt, că doar trăim mereu contra cronometru.
Mai departe, Transfăgăraşanul se întinde ca o omidă spre Bâlea Lac, ocolind meandrele lacului Vidraru. Arborii crescuţi pe margine împiedică priveliştea din maşină, dar la 27 de km de Bâlea Lac se deschide un drum forestier.
Indicatorul arată 7 km spre Cumpăna, o localitate-cabană. Se află spre coada barajului de acumulare de la Vidraru, dar nu trebuie să vă înşelaţi şi să aveţi nefericita ideea de a face o baie în apele lacului. Pe lângă faptul că scăldatul este interzis, apa este extrem de rece şi adâncă. Aproape de coada lacului are în jur de 70 de metri adâncime, şi monştrii acvatici sunt la ei acasă.
Cabana de la Cumpăna este destul de scumpă, în comparaţie cu ce oferă. O cameră cu două paturi costă 120 de lei pe noapte, preţ în care este inclus şi micul dejun, dar cu indulgenţă aş fi dat 70 de lei.
Mult mai bine o duc cei care au venit cu cortul. Îi costă doar 10 lei pe noapte camparea, 15 lei dacă au şi maşină, plus că au avantajul de a fi mereu pe malul lacului.
Cumpăna e un loc ideal unde se pot petrece câteva zile de vacanţă. În afara plimbărilor pe marginea lacului, mai există şi alte posibilităţi de petrecere a timpului liber. O plimbare cu barca cu vâsle costă 25 de lei pe oră, iar pedalatul la hidrobicicletă este ceva mai ieftin, doar 20 de lei.
Există şi un vas de croazieră, care pleacă dacă se adună vreo 10 oameni. Nu am avut norocul ăsta, aşa că m-am mulţumit cu vâslitul. Şi cu câteva bătături în palme pentru că era cât pe ce să rup vâslele în mâini.
Spre seară, terasa cabanei este un loc ideal pentru a admira soarele care îşi varsă ultimele raze în apa de la Vidraru.
Pentru „cortişti” e vremea distracţiei. Focurile de tabără se aprind, muzica de chitară sparge monotonia şi totul se pregăteşte pentru o nouă zi. Poate mai splendidă decât cea pe care am petrecut-o eu la Cumpăna.
