În vara anului 1990, Ion Iliescu a vizitat Suceava, iar puhoaiele omeneşti s-au scurs de pe coclaurile judeţene, inundând piaţa „22 decembrie”, fostă „23 august”, că-aşa suntem noi, sucevenii, veşnici glorificatori de noi înşine prin revoluţiile cu care nu am avut nici o treabă.
Nu-i cunoscusem pe liderii comunişti din judeţ, nici măcar pe cei ai unei tehnocraţii autentice, precum Ioan Nemţeanu, Traian Dominte sau Gheorghe Toma, deşi pe Gheorghe Toma aveam să-l întâlnesc în zilele următoare, cele ale apogeului forţei sale incredibile.
Ştiu la ce mă expun, dacă dau curs invitaţiei gazetarului Sandrinio Neagu de a intra în arena cu cimpanzei politici pentru a le aminti de origini şi a-i orienta spre jungla fetidă din care provin cu eventuale şuturi în posterioarele lor dolofane.
Mâine voi inaugura o nouă rubrică. Se intitulează „Politicieni în răspăr”, şi l-am rugat pe scriitorul Ion Drăguşanul să se implice în această corvoadă.
Nu sunt un maestru al cuvintelor, dar vreau ca oamenii din oraşul şi judeţul nostru să ştie cât mai multe din ceea ce ei nu vor să ne spună.
Ei, cei care fac afaceri pe banii noştri, ei, cei care ne sfidează şi ne râd în faţă şi ne cataloghează drept prostime.
O vorbă din bătrâni spunea că de gura lumii nu te scapă nimeni. De asta se tem toţi cei care au o muscă pe căciulă. Să-i ajutăm. Să le luăm musca şi s-o punem sub lupă, s-o vadă toată lumea.
Sandrinio Neagu,
un simplu ziarist.
