Şcoala, încotro?

Astăzi a început un nou an şcolar. Nici nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă întristez. Într-o societate dominată de haos şi incertitudine, copiii care se află astăzi pe băncile şcolilor au un viitor nu prea roz.

Cu profesori nemulţumiţi de reducerile de salarii, cu restrângeri de posturi şi catedre, cu comasări de şcoli şi microbuze care pe alocuri lipsesc cu desăvârşire, sunetul clopoţelului nu a fost decât un semnal că începe o toamnă extrem de grea şi se pregăteşte o iarnă cumplită.

Indicaţiile măreţe venite de la centru de a nu se organiza ceremonii de deschidere au fost ignorate de aproape toată lumea, iar o parte dintre politicieni au ţinut să-şi facă prezenţa prin şcoli. Că deh, dacă au dat bani pentru un var şi pentru câteva cărămizi au dreptul să se bage în sufletul oamenilor.

Pe lângă aceste îngrijorări de ordin material, care automat se vor repercuta şi asupra actului educaţional, noul an şcolar aduce şi alte îngrijorări. Copiii de astăzi nu au practic nici un viitor în această ţară. Cândva, pe la începutul anilor 1990, ţelul multor tineri era acela de a termina Dreptul sau Academia de Studii Economice. Mirajul banilor din avocatură sau din sistemul bancar era irezistibil, iar facultăţile de profil aveau mare căutare. Astăzi, cu o astfel de facultate, poţi spera, cel mult, la un post de agent de vânzări sau la grefier pe la Tribunal.

Despre inginerie aproape că nici nu mai poate fi vorba, iar agricultura şi tot ce ţine de acest domeniu este la a nu ştiu câta pomenire anuală. Ar mai fi câteva ştiinţe de ultimă generaţie, care asigură specializări în calculatoare, spre exemplu. Dar şi aici locurile sunt foarte puţine, aşa încât rămâne întrebarea ce fac absolvenţii români?

E o dilemă majoră, căreia eu nu-i pot oferi un răspuns. Aveţi voi vreo rezolvare?