Tăcerea care poate omorî

Suceava este un judeţ liniştit din punct de vedere al criminalităţii. Cel puţin asta vor să ne transmită cei din conducerea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Suceava, prin intermediul biroului de presă.

Dacă e să ne ghidăm după informaţiile mediatizate de această instituţie, prin judeţ se petrec doar găinării. Marile probleme pe care poliţiştii suceveni le au de rezolvat se reduc la prinderea unor indivizi care au furat câteva maşini de găurit sau borcane cu zacuscă, fie la evaziuni fiscale care au dus la prejudicierea bugetului de stat cu sume colosale de ordinul sutelor de lei. Ca să fiu drept, uneori mai apar şi date despre fapte mai serioase. Dar şi acestea sunt tratate superficial, incomplet, pe scurt, la rubrica „şi altele”.

Când vine vorba de fapte extrem de grave, poliţiştii preferă să le treacă sub tăcere. Imediat ce presa află de ele, vin şi scuzele. Mereu aceleaşi, puerile şi de o logică extrem de subţire.

De exemplu, acum o lună o femeie a fost violată în scara unui bloc din centrul municipiului Suceava în timp ce se întorcea de la muncă.

Chiar dacă exista riscul ca fapta să se repete, conducerea IPJ Suceava a decis, ca de multe alte ori, că nu trebuie mediatizat nimic. Motivul pe care-l oferă poliţiştii în astfel de situaţii este unul standard: „Lăsaţi-ne să-l prindem, că dacă apare în ziar se sperie şi fuge şi nu mai putem pune mâna pe el”. E o idee păguboasă care persistă de ani şi ani de zile, preferată în locul unei acţiuni de sensibilizare a sucevenilor pe tema unui potenţial pericol şi de implicare a oamenilor în prevenirea unei alte fapte similare. De această dată, norocul a fost de partea poliţiştilor şi agresorul nu a mai făcut vreo victimă înainte de a fi prins şi băgat în arest. Dar dacă ar mai fi violat vreo 2-3 femei? Se simţea vinovat în vreun fel şeful IPJ Suceava sau poliţistul care s-a opus mediatizării cazului? Sunt convins că nu.